AFnews
În data de 5 august 2016, lumea istoricilor a fost zguduită de trecere în eternitate a prof. dr. Virgil Coman.
Acesta a plecat la Dumnezeu lăsându-ne moștenire faptele și cărțile lui.
Decesul său ne-a convins, încă o dată, că veșnicia sa va fi dusă prin cărțile, dar și prin faptele sale.
A fost un om deosebit, cu o vastă cultură și cu un suflet mare. Virgil Coman, un Om, sau un nume care ascunde în spatele său un mare om de omenie, un om de o modestie rară.
Din punctul meu de vedere, toți marii cărturari români sau universali sunt modești! Cei mediocri (și mulți) sunt doar aroganți și agresivi, dar strâns uniți în mediocritatea lor cenușie.
Cu Virgil Coman legai repede o prietenie, doar dintr-o privire, și, mai apoi, după primele replici schimbate, totul intra în normalitate.
În calitatea sa de șef al arhivelor constănțene, părea că el este cel care are nevoie de noi informații, chiar istorice, de la interlocutori.
Era mereu cu zâmbetul pe buze, în ochi îi străluceau inteligența și bunătatea.
Se vede că a fost un bun creștin, născut, nu făcut: își ierta dușmanii și sprijinea pe oricine i-ar fi solicitat ajutorul.
Astăzi, în toate mediile, se discută despre trezirea „conștiinței naționale”. Nu! Părerea mea este că un istoric trebuie să trezească în poporul din care provine „conștiința istorică”.
Să-l pomenim, așa cum reușim fiecare: cu o rugăciune, o lumină aprinsă, depănând amintirile despre el, citindu-i sau recitindu-i cărțile, corespondența, sfaturile înțelepte și urmându-i cuvintele ziditoare de Fapte Bune.
Este foarte trist că oamenii atât de importanți și buni ne părăsesc mult prea devreme!
Dumnezeu să-i dea odihnă și lumină veșnică!
Adaugă un comentariu