Acad. Jean ASKENASY: Un popor divizat împotriva lui însuși nu poate rezista!

Titlul este un citat din discursul de absolvire al lui Soljeniţin la Universitatea Harvard. Discursul a fost ţinut în anul 1978 la data de 8 iunie şi a obţinut botezul adevărului după 45 de ani, la data de 7 octombrie 2023.

Esenţa divizării unui popor este dispariţia dialogului şi Mlocuirea lui cu axiomizarea. Platon a imortalizat „dialogul” pe care l-a denumit socratic ca un act de recunoştinţă faţă de dascălul său Socrate. Dialogul a permis crearea democraţiei, prin acceptarea de către întreg a majorităţii. Acceptare în sensul însuşirii concepţiei majorităţii nu ca o constrângere, ci ca un act de respectare a ei. Acesta este momentul cheie al democraţiei. Moment cheie, deoarece considerarea lui de către opoziţie ca o înfrângere, în contra căreia trebuie începută lupta, conduce la divizare. Un popor divizat împotriva lui însuşi înseamnă „autodistrugere”. În consecinţă, acceptarea concepţiei majorităţii este un act politic care fie instalează democraţia, fie transformă minoritatea într-un guvern paralel de opoziţie şi conduce poporul la autodistrugere. Mecanismul momentului cheie este înlocuirea dialogului cu axiomatizarea.

Procesul axiomatizării este sinonim cu dispariţia dialogului socratic şi marchează momentul cheie al autodistrugerii poporului, declarat de Soljeniţin cu cuvintele: Un popor divizat împotriva lui însuşi nu poate rezista.

Poporul Israel este divizat, mai precis spus „scindat” în două părţi, intitulate generic în stânga şi dreapta. Procesul iniţiat în urmă cu ani a fost definitivat în anii premergători „pogromului din 7 octombrie 2023″ şi soldat cu 1200 de morţi şi mii de răniţi. Ruptura dintre cele două secţiuni ale poporului israelian este mult mai profundă şi mai alienantă, decât ruptura unui cozonac în două, este o ruptură prevestitoare de un dezastru final.

Drumul parcurs până la dezastru, comun multor popoare, are pentru Israel anumite particularităţi. Israelul se detaşează de toate celelalte popoare prin faptul că sistemul său de stat este fundamental legat de religie. Azi, guvernul israelian trece printr-o criză serioasă, care-i periclitează existenţa prin refuzul religioşilor „haredim” de a se înrola în armată la 18 ani.

Existenţa Israelului în lupta sa pentru supravieţuire este fragilă şi friabilă datorită „teoriei convergenţer. Fenomenul convergenţei face ca lupta dintre cele două fracţiuni ale divizării, condusă cu o mare intensitate în media (televiziune, ziare, radio, Whatsapp, etc.) deservesc forţele inamicului cu care suntem în război de 9 luni. Media deserveşte inamicul în stabilirea acţiunilor sale pe frontul de luptă, pe frontul luptei între cele două secţiuni ale Israelului şi pe frontul opiniei mondiale. Toate manifestaţiile opoziţiei, discursurile, lozincile, inclusiv disputele din parlament, din guvern, sunt utilizate de duşman în lupta sa de lichidare a Israelului şi omorâre a evreilor. Acest proces paralel cu războiul poartă numele de „fenomenul convergenţei”. De multe ori, fenomenul convergenţei este mai distrugător pentru armata israeliană decât teroriştii. Fenomenul convergenţei nu poate fi oprit, deoarece se opune „dreptului de a şti” (de a fi informat) stabilit prin lege.

Absurdul în care ne aflăm este de a fi incapabili de a ne apăra sub scutul „dreptului de a nu şti” al israelianului, atât de valoros în lupta de supravieţuire. În starea de război în care se află Israelul, drepturilor omului determinate de un sistem de legi continuă să fie respectate, în ciuda existenţei fenomenului de convergenţă care deserveşte forţele inamice. Este un absurd explicat de războiul dintre o organizaţie teroristă în afara legii şi o armată care respectă legile, este absurdul războiului intre armată şi gherilă.

Și iată-ne ajunşi la „apogeul absurdului”. Năvălirea a 4000 de robohamasnici, uciderea a 1200 de israelieni şi răpirea a 300 sugari, femei gravide şi bătrâni, a determinat transformarea antisemitismului în tsunami, manifestări pe întreaga planetă în favoarea Hamasului, acuzaţie de genocid contra armatei israeliene a tribunalului din Haga, mii de rachete trimise din Gaza, Liban, Iran şi Yemen timp de 9 luni, şi refuzul Crucii Roşii Internaţionale de a interveni In favoarea ostaticilor. Închei ca membru al unui popor axiomatic, aflat în aşteptarea rachetelor nucleare ale Iranului şi a instalării califatului mondial.