AFnews
Sub cerul senin și netulburat de vreo umbră sau de vrăjmășia vreunui nor, ce s-a așternut azi peste Mănăstirea Putna, s-au rostit tulburătoare rugăciuni și numele a peste 130 de bărbați români din Nordul Bucovinei, căzuți pe front în războiul ruso-ucrainean.
Și printre ectenii, înșiruirea atâtor și-a atâtor nume, de soți, de frați, de fii, care s-au strămutat năprasnic dintre noi, a-ngenuncheat orice alt gând decât rugăciunea pentru sufletele celor care le-au purtat.
Au tăcut și grijile prea-mărunte toate-toate și s-a înstăpânit între noi grija de-a nu tulbura împietrirea-n durere a soțiilor, mamelor,
surorilor ce-și țineau la piept portretele celor dragi, chemându-le iar, și iar, și iar, duioasă amintirea.
Am simțit azi, pe de-a-ntregul, teama aceea ce nu se poate așeza în cuvinte că ai putea răni un suflet și-atunci când te apropii de el cu o floare.
Și neputința de a alege – dintre toate – acele cuvinte ce-s vindecătoare și-aduc și mângâiere și biruință-n nedreptate.
Când moartea se strecoară printre pământeni, privirile celor rămași în urmă caută-n zadar mângâiere și tot zadarnic și umbra unor îngeri albi, cu brațele înmiresmate de crini, care-ar putea vesti vreo îndelung rugată și mult-așteptată minune. Tac cuvintele toate, așteptând s-audă glasul celor dragi strigându-le din nou pe nume.
E o durere înalt de adâncă și nu se poate spune.
Și sufletul îngenunchează în țărână și fața și-o culcă-n pământ și caută adânc spre inima lucrurilor care doar par prin vremelnicie a fi de căpătâi. Se-nduplecă să-și vină-n fire doar când aude Imnul Învierii, din toate piepturile, chiar și arse de durere, murmurat.
Și se ridică sfios și-ntărit din nou în picioare și-alege dintre toate gândul de-mbărbătare stingher: de fi-vor crucile frumos purtate, ne-or aduna în Cer.
Pentru-mpreună rugăciune, mulțumesc repetat, Vasile Schipor, Mihai Grosu, Grupul vocal-tradițional “Ai lui Ștefan, noi oșteni” Vicovu de Sus, Centrul Media BucPress Cernăuți!
Mulțumiri doamnei Daniela Ceredeev pentru semnalare.
Adaugă un comentariu