ÎNTREGITORI DE ȚARĂ:  ION PELIVAN și IANCU CAVALER DE FLONDOR, comemorați la MUZEUL NAȚIONAL AL ȚĂRANULUI ROMÂN

20 noiembrie 2024

Făuritori ai Unirii Basarabiei și Bucovinei cu Țara-Mamă, România

O seară impresionantă cu evocări istorice inedite, cu discursuri bine documentate din care spicuim:

DR. MIHAI NICOLAE, JURIST:

,,Atunci când am aflat că se împlinesc 100 de ani de la plecarea la Domnul a lui Iancu Cavaler de Flondor – cel căruia îi datorăm Unirea Bucovinei cu România întregită- și 70 de la cea a lui Ion Pelivan care a început această mișcare, această luptă în Basarabia, de deșteptare a conștiinței naționale a românilor basarabeni, a apărut ideea acestei comemorări de suflet, de conștiință. Le datorăm foarte mult! Este cu totul inacceptabil să fie atât de puțin prețuiți, atât de puțin cunoscuți, atât de puțin recunoscuți ca întregitori de țară.”

DR. ION CONSTANTIN, ISTORIC:

,,E un moment deosebit acum, la împlinirea a 106 ani de la Marea Unire a Neamului românesc, într-un context regional și internațional extrem de efervescent care suscită o serie de preocupări în legătură cu viitorul neamului românesc, să participăm la o prezentare a două dintre cele mai luminoase figuri ale unității neamului. Îl comemorăm azi, la 100 de ani de la intrarea sa în eternitate, pe Iancu Cavaler de Flondor, cel care a avut o contribuție majoră la Unirea Bucovinei cu România.  La data de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a votat, în Sala Sinodală de marmură a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, Moţiunea istorică privind Unirea ,,Țării Fagilor”, în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin și Nistru, cu Regatul României.

Prin adoptarea Legii Nr. 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie drept ,,Ziua Bucovinei”, s-a urmărit consolidarea, în memoria colectivă a națiunii noastre, a acestui veritabil ,,moment astral”, care a dus la Reîntregirea Țării în partea de nord-est, în granițele sale legitime din punct de vedere al dreptului istoric și al principiului naționalităților.

Îl comemorăm astăzi și pe marele Ion Pelivan, de față fiind și nepoata acestui mare om, doamna Ioana Pelivan Pițulescu, căreia îi suntem recunoscători pentru că îi perpetuează memoria, în deplină cinstire, neuitarea marelui erou al Neamului românesc, părinte al mișcării naționale din Basarabia. Despre Ion Pelivan au vorbit oameni de seamă și aș vrea să-l amintesc aici pe Nicolae Iorga care spunea că ,,Pelivan este însăși Basarabia”.

În 1898, absolvind seminarul teologic, fiind interzis accesul românilor în școlile superioare de stat ale Imperiului țarist, Ion Pelivan a obţinut bursa zemstvei guberniale şi a plecat la Dorpat (actualul Tartu, în Estonia) – un vechi centru universitar, cu o atmosferă intelectuală efervescentă, unde se înscrie la Facultatea de Drept. Pelivan i-a convins şi pe vechii lui prieteni de la Seminarul Teologic din Chişinău să vină în acelaşi oraş, unde s-au format cercurile naţionale din Basarabia acelor timpuri. Alături de vechii săi prieteni (V.Oatu, Gh.Ghicu, V.Manu etc.), Ion Pelivan a constituit ,,Pământenia basarabeană”, o societate studenţească cu program politic, naţional şi academic.  În cadrul societăţii, existau două curente de bază, curentul naţional se pronunţa pentru introducerea limbii române în şcoală, biserică, administraţie şi justiţie, precum şi pentru autonomia administrativă a Basarabiei, în timp ce curentul social revoluţionar urmărea înlăturarea regimului autoritar ţarist şi trecerea la un socialism democratic. Scopul tuturor era dezvoltarea conştiinţei naţionale, în interesul pentru istoria, cultura şi literatura românească. Membrii societăţii întemeiază, în incinta Universităţii, o bogată bibliotecă de carte românească. Pe adresa Pământeniei soseau din Ţară ziare, reviste, cărţi. Biblioteca dispunea de cunoscutele publicaţii ale vremii: ,,Albina”, ,,Adevărul”, ,,Universul”; de lucrările ştiinţifice ale reputaţilor istorici N.Iorga, A.D.Xenopol, Gr.Tocilescu; de operele clasicilor V.Alecsandri, M.Eminescu, I.Creangă, A.Vlahuţă ş.a.

Dar membrii organizaţiei au fost arestaţi şi întemniţaţi de către autoritățile țariste, iniţial la Dorpat, apoi la Wenden (1902-1903). I.Pelivan a fost eliberat iniţial, pentru susţinerea tezei de licenţă (sub supraegherea poliţiei),  ulterior, în 1904, fiind exilat pe un termen de 3 ani în nordul Rusiei la Viatca, regiunea Arhanghelsk. A colaborat cu naţionaliştii C.Stere, Em.Gavriliţă, a scris articole în limba română. După aceea a lucrat ca judecător la Chișinău și din cauza militantismului său a fost sancționat, a avut de suferit, autoritățile l-au pedepsit pentru atitudinea lui, a fost afară din justiție.

A fost președinte al ASTRA Basarabia, organizație înființată de Nicolae Iorga. Era, dacă s-ar putea spune așa, ,,nașul” basarabenilor, un om de care asculta toată lumea, un înțelept.

Dimensiunea personalității sale a fost uriașă și avem datoria să-l comemorăm azi cu atât mai mult decât evoluția lui a fost una tragică, găsindu-și sfârșitul în închisoarea din Sighetul Marmației.”

PROF.UNIV.DR. RADU ȘTEFAN VERGATTI:

,,Trebuie să îi mulțumesc dintru început doamnei profesoare Ioana Pelivan Pițulescu pentru tot ceea ce a făcut pentru cinstirea memoriei marelui său bunic și spun asta  deoarece cunosc foarte bine problemele despre care s-a vorbit azi, eu fiind nepotul lui Apostol Culea care a făcut cea mai frumoasă descriere a lui Ion Pelivan care, în anul 1910, împreună cu doamna preot Oatu, a vizitat școala de la Văleni. ,,Era un om înalt,  blond, foarte frumos, cu un nas vulturesc, cu niște ochi strălucitori, care îi impresiona pe toți cei din jur. Era un murmur în întreaga sală între cursanți pentru frumusețea acestui bărbat desprins, parcă, din basmele moldovenești.”

Pelivan l-a inspirat pe Apostol Culea, să publice, în perioada dintre cele două războaie, cartea eroică moldovenească ,,Pe când moldovenii făceau de strajă la Nistru”. Cunosc foarte bine subiectul deoarece am scris  singura carte despre Ștefan Ciobanu, un alt erou al vieții moldovenești. Din notele sale am aflat multe despre Pelivan. A fost un erou al Neamului românesc. Pe atunci nu era voie ca românii să studieze în universitățile de stat ale Imperiului Țarist. A trebuit să plece la Dorpat, o universitate estoniană care i-a primit pe români și le-a permis să facă acolo, din inițiativa lui Pelivan, un centru de luptă a românilor. Amintesc aici ziarul ,,Basarabia” tipărit pe foiță de țigară ca să  fie trecut ușor peste graniță și difuzat pe ascuns.

Au venit din România în Basarabia, la cererea lui Pelivan și a lui Pan Halippa, o serie de intelectuali români: Apostol Culer, Mihail Sadoveanu, Onisifor Ghibu, Ion Nistor, Andrei Oțetea care, în căruțe, au mers din sat în sat și au vorbit cu capii statelor, cu preoții, învățătorii care erau români și argumentând binele Unirii cu România. Și au reușit.

În 20 martie 1917, Kerenski a dat Legea drepturilor popoarelor, egale în drepturi. Apoi în septembrie, tot Kerenski a proclamat Republica.

În ianuarie 24, la inițiativa lui Stere se proclamă Republica Slobodă Moldovenească, adică republica independentă. Reacția lui Lenin a fost cumplită: la 1 ianuarie 1918 confiscă tezaurul României pe care l-a risipit, o parte din bani i-a dat lui Antonio Gramsci, un albanez care era secretarul Partidului comunist și a mai folosit banii pentru Partidul Comunist italian așa că inutil ai noștri mai vorbesc de restituirea tezaurului.”

ISTORICUL DR. CONSTANTIN CORNEANU:

,,Faptul că nu există un interes de trezire națională care are legătură cu actuala lipsă cruntă de educație istorică, această direcție care naște un om european fără rădăcini și fără o identitate clară, ne duce la concluzia că lipsa culturii istorice reprezintă o mare primejdie pentru decidenții care pot repeta anumite greșeli fatale din istoria noastră. Din păcate, istoria noastră națională nu mai este studiată în școlile din România și, ca atare, nu avem cum să construim o nouă generație care să genereze idei, să-i aprecieze și să-i cunoască pe cei care au făcut atât de mult pentru neamul românesc pentru care poate chiar și-au închinat chiar viața.

Pelivan a fost strălucitor și a suferit, ca și Constantin Stere, în pușcăriile rusești, sfârșind tragic în închisoarea de la Sighet. (…)

Aș aduce în memorie faptul că, atunci când Adrian Năstase a mers la Moscova în martie 1991 la întâlnirea cu Kozirev, i s-a atras atenția să nu îndrăznim să să punem un discuție absolut niciodată teritoriile românești din Republica Sovietică Socialistă Ucraineană iar tertipul celor de la Kiev a fost declarația Independenței Republicii Ucraina de la 1 decembrie 1991.

Atunci, însă, s-a născutși celebra Declarație votată în Parlamentul României sub Acad. Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului și a lui Dan Marțian, președintele Camerei Deputaților, în care se spunea că va fi foarte complicat pentru statul român să recunoască această calitate bazată pe teritorii românești răpite prin Pactul Ribbentrop – Molotov.

Uitarea este un lucru foarte periculos și trebuie să răspândim mesajul în continuare pentru generațiile care vin dacă ele vor înțelege ceva din lecțiile istoriei, altfel lucrurile se vor repeta!”

CONF.UNIV.DR. SILVIU COSTACHIE DE LA FACULTATEA DE GEOGRAFIE A UNIVERSITĂȚII BUCUREȘTI:

,,Acești oameni pe care-i omagiem astăzi, au iubit, până la paroxism, trei elemente definitorii, fundamentale, ale ființei noastre: Dumnezeu, Nația și Patria Română. Traversăm astăzi momente poate la fel de importante cum au fost cele din 1918 și ne lipsesc marii arhitecți ai acelei Românii care ar trebui refăcută astăzi.

Aceste teritorii pierdute în 1940 sunt bucăți din grădina Maicii Domnului deci nu se poate să renunțăm la ele!”

,,Chestiunea retrocedării Basarabiei cu încetul ajunge a fi o chestiune de existenţă pentru poporul român.” spunea Mihai Eminescu. Același lucru se poate spune și despre Bucovina noastră de acolo.”

(În fotografie: Marian Clenciu, Ioana Pelivan Pițulescu și Mihai Kopecky)

MARIAN CLENCIU, PREȘEDINTELE ASOCIAȚIEI CULTURALE PRO BASARABIA ȘI BUCOVINA:

,,Recent, am primit vești de la Cernăuți,  situația minorității românești este  catastrofală! Prin lege, elevii români nu vor avea voie să vorbească nici în pauză în limba română, școlile se împuținează, Capela Mitropoliților din Cimitirul Horecea este sigilată și confiscată de armată și slujbele de înmormântare se țin afară. Nici o reacție de la guvernanții români.”

DR. MIHAI KOPECKY, ISTORIC, AUTOR AL UNOR IMPORTANTE VOLUME DOCUMENTARE PRINTRE CARE ȘI ,,GEOPOLITICA BUCOVINEI”:

,,Sunt bucovinean dintr-o familie cu origini poloneze și cercetez cu ardoare , în arhive, de mulți ani, istoria Bucovinei. Aș vrea să mă refer aici la uriașa personalitate a lui IANCU  CAVALER DE FLONDOR care poate și ar trebui să fie un ETALON PENTRU ORICE POLITICIAN DIN ZIUA DE ASTĂZI, un model de integritate morală și politică. După o bunică, avea o ramură poloneză și nu întâmplător,  Iancu de Flondor a luptat pentru emanciparea a românilor, pentru bunăstarea lor materială și spirituală, a creat rețeaua de școli rurale, casa spitalelor, a investit foarte mult pentru că el avea această moștenire din linia poloneză fiindcă polonezii știau foarte bine să-și gestioneze moșiile și să aibă grijă de oamenii de pe moșiile lor  pentru a exista un anumit echilibru în societate. Fiind absolvent de drept la Viena, s-a preocupat foarte mult de situația românilor din Bucovina care era perla Coroanei  pentru Franz Iosef.

Eu îl situez pe Iancu de Flondor, prin activitatea sa strălucită de făuritor al Unirii Bucovinei cu Țara-Mamă, în șirul marilor eroi ai Neamului Românesc.”

(Grupaj realizat de Dr. Irina Airinei, președinte al Asociației ANIMA FORI, redactor șef al AnimaFori News)