Ioana TOFF: Primăvara Arabă revine

Forțele rebele din Siria au lansat săptămâna trecută cea mai mare ofensivă împotriva guvernului din ultimii ani. Până sâmbătă, acestea au preluat controlul asupra unor „părți importante” din al doilea oraș ca mărime al țării, Alep. Ofensiva surprinzătoare a determinat primele atacuri rusești asupra Alepului din 2016 și a determinat retragerea trupelor militare siriene din oraș. Atacul a fost condus de gruparea militantă islamistă Hayat Tahrir al-Sham (HTS) – care are o istorie lungă și implicată în conflictul sirian.
Atacul surpriză al rebelilor suniți din Alep este probabil strâns legat de încetarea focului dintre Israel și grupul terorist șiit Hezbollah. Rebelii, sprijiniți de Turcia, și-au menținut controlul asupra provinciei Idlib din nordul Siriei, după ce regimul Assad, cu ajutorul Rusiei și Iranului, i-a expulzat din cea mai mare parte a țării. La Idlib, ei s-au regrupat, au unit facțiunile sunite dispărute și și-au continuat lupta.
Momentul de cotitură a venit atunci când liderul Hezbollah, Hassan Nasrallah, a lansat războiul împotriva Israelului pe 8 octombrie 2023, determinând Iranul să își intensifice sprijinul pentru mandatarul său, mai ales în ultimele luni.
Pentru a contracara asistența iraniană pentru Hezbollah, Tzahalul a efectuat numeroase atacuri aeriene în Siria, vizând nu numai rutele armamentului de-a lungul graniței cu Liban, ci și depozitele și instalațiile aparținând Hezbollahului și altor miliții șiite din întreaga țară.
Aceste miliții, alături de Corpul Gărzilor Revoluționare din Iran (IRGC), au jucat un rol esențial în susținerea regimului Assad și lupta împotriva insurgenților din Idlib.
În timp ce Rusia este considerată principalul aliat militar al lui Assad, forțele sale oferă în primul rând sprijin aerian, care s-a dovedit insuficient pentru a împinge insurgenții înapoi sau pentru a le produce victime semnificative.
Damascul are nevoie de forțe terestre, un rol ocupat în mod tradițional de Corpul Gărzilor Revoluţionare Iraniene și milițiile șiite siriene comandate de Hezbollah. Numai că Hezbollahul este în prezent grav slăbit și incapabil să susțină armata mică și slab înarmată a lui Assad. Astfel, rebelii au reușit să se regrupeze și, cu sprijinul turcesc, aceștia și-au lansat ofensiva.
Premierul Benjamin Netanyahu s-a consultat cu oficiali de securitate pentru a evalua implicațiile atacului surpriză din nordul Siriei. Alep are o importanță economică imensă, potențial rivalizează cu Damascul. Regiunea găzduiește, de asemenea, cele mai mari instalații militare-industriale din Siria.
Pe termen scurt, rebeliunea poate avea un impact pozitiv asupra securității Israelului.  Assad va fi foarte prudent și va urmări să mențină legăturile cu Iranul, pe care se bazează în continuare, evitând în același timp acțiuni care ar putea provoca atacuri devastatoare israeliene asupra a ceea ce a mai rămas din armata sa.
Deocamdată, el ar putea permite ca asistența limitată pentru Hezbollah să treacă prin Siria, dar nu la fel de mult ca în trecut.
Privind spre viitor, Israelul trebuie să rămână vigilent. În timp ce slăbirea lui Assad aduce beneficii Israelului în anumite privințe, insurgenții sunniți reprezintă, de asemenea, o amenințare semnificativă. Hamas ne-a arătat care sunt pericolele jihadismului sunit, iar dacă regimul lui Assad se prăbușește și insurgenții sunniți câștigă controlul asupra Siriei, Israelul s-ar putea confrunta cu o provocare și mai mare de securitate.