26 ianuarie 2025
Afbreakingnews

Ioan-Aurel POP: ROMÂNIA. ARGUMENTE ISTORICE

AFnews
3 săptămâni ago
Adaugă un comentariu
10 minute
𝐈𝐎𝐀𝐍-𝐀𝐔𝐑𝐄𝐋 𝐏𝐎𝐏 𝟕𝟎 (1 ianuarie 1955, Sântioana, județul Cluj)
ROMÂNIA. ARGUMENTE ISTORICE
Antologie gândită de Vasile George Dâncu, apărută sub egida Fundației Transilvania Leaders în Colecția Istorie contemporană, coordonată de Prof. univ. dr. Vasile Pușcaș.
IOAN-AUREL POP: Românii și‑au făcut istoria așa cum s‑au priceput, nici mai bine, nici mai rău decât alte popoare. Istoria lor nu a fost pură sau imaculată, dar nici oribilă și plină doar de dezastre. A fost de toate felurile, ca viața, fiindcă istoria înseamnă viață. Este important de știut că românii există și ei între națiunile lumii, că au o țară sau chiar două țări ale lor, cu un trecut bogat, cu Dunărea și cu Munții Carpați, cu țăranii Maramureșului, uitați parcă de timp, cu mănăstirile pictate ale Moldovei, cu Delta și cu Marea Neagră, cu podgoriile de la Cricova și clopotele Căprianei, cu aurul Apusenilor și cu cetățile de pe Nistru, cu Eminescu, Blaga, Enescu sau Brâncuși, cu oameni care mai așteaptă încă să fie cunoscuți. Ei au un mesaj de transmis pentru comunitatea internațională și țin mult la acest mesaj al lor.
IRINA PETRAȘ: Citim elogiile sale atent cumpănite la marile figuri ale culturii naționale și argumentele sale ferme despre legitimitatea sentimentului național. E prezent pretutindeni, în fiecare literă, ardeleanul, de veghe la statura „învățatei Transilvanii”, lucrând la durarea ei fiindcă îi știe durerea. Este autor și coordonator de impresionante spectacole ale rădăcinilor noastre – întrepătrunse cu ale altor neamuri, dar păstrându-și autonomia și specificitatea.
VASILE PUȘCAȘ: Academicianul Ioan-Aurel Pop este istoricul român frământat de problemele omenirii. Pentru el, schimbările societale prefigurate de evenimentele locale, regionale și globale de la sfârșitul sec. al XX-lea – începutul sec. al XXI-lea au fost un motiv de subliniere și atenționare asupra rolului spiritualității și culturii în procesele transformative petrecute în trecut, derulate în prezent și așteptate în viitor. Deși s-a proclamat un istoric medievist, universitarul clujean pare mai degrabă influențat de spiritul umanist al Renașterii, pe care-l prezintă adesea în ipostaze ale istoriei europene, dar mai ales prin interacțiunile cu istoria medievală și premodernă românească. Dintr-o astfel de perspectivă detectăm și înclinația sa de a sublinia repetat realizările Școlii Ardelene și, nu de puține ori, dă semnalul că-și identifică menirea cu Apostolatul Dascălilor care au fost preocupați de difuzarea Luminilor în spațiul cultural-național românesc.
IOAN BOLOVAN: Acad. Ioan-Aurel Pop este un istoric și un dascăl respectat și iubit, un constructor de instituții, precum și un om al cetății. O conștiință activă și responsabilă prezentă în dezbaterile publice privind soarta disciplinei pe care o profesează, în polemicile referitoare la evoluția comunității locale și a țării. Domnia Sa este un istoric care scrie, dar și face istorie.
MIRCEA-GHEORGHE ABRUDAN: Pentru mine și pentru generații întregi de istorici formați la Alma Mater Napocensis, domnul Ioan-Aurel Pop este și rămâne, înainte de orice alte funcții ori demnități universitare și academice, profesor, veritabil magistru și om de mare omenie, înzestrat cu multe calități intelectuale și morale, care-i configurează și-i definesc personalitatea, activitatea și opera.
𝐂𝐮𝐩𝐫𝐢𝐧𝐬
Argument la argumente
Capitolul 1. Identitatea românească: limbă, nume, origine, literatură, religie, cultură, patrie, naționalism, patriotism
Capitolul 2. Țările Țării: numele de Țara Românească; Transilvania, Oltenia, Dobrogea, Muntenia, Bucovina, Basarabia, Moldova ca Valahie, Țara Hațegului, Țara Făgărașului, Țara Maramureșului, Țara Bârsei și Țara Năsăudului
Capitolul 3. Romanitatea românilor: romanizare, continuitate, slavii, cumanii; etnogeneza, mărturii străine despre români; românii din Balcani
Capitolul 4. Românii și ceilalți: ungurii, secuii, sașii
Capitolul 5. Evul Mediu „întunecat”. Luminile Evului Mediu
Capitolul 6. Mari figuri medievale și contribuția la Cruciada Târzie: Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Drăgulea (Dracula), Ștefan cel Mare
Capitolul 7. Domni și epoci: Petru Rareș, Ștefan Lăcustă, Radu cel Mare, Neagoe Basarab, Radu de la Afumați, Petru Cercel
Capitolul 8. Dominația otomană: mit și realitate; de ce nu au ocupat turcii Țările Române; capitulațiile
Capitolul 9. Solidaritatea românilor: descălecaturi, națiunea medievală, Maramureșul și Moldova, Mihai Viteazul, Kiril Lucaris și Inochentie Micu
Capitolul 10. Reforma religioasă, contrareforma și românii
Capitolul 11. Secolul al XVIII-lea: planul religios (unirea cu Roma), planul politic (𝑆𝑢𝑝𝑝𝑙𝑒𝑥 𝐿𝑖𝑏𝑒𝑙𝑙𝑢𝑠 𝑉𝑎𝑙𝑎𝑐ℎ𝑜𝑟𝑢𝑚), planul cultural (Școala Ardeleană) și planul social (Răscoala lui Horea)
Capitolul 12. Lupta națională în secolul XIX: Avram Iancu, Nicolae Bălcescu și Mihail Kogălniceanu
Capitolul 13. Proiectul de țară din 1848-1918: momentele principale (Unirea de la 1859, Independența din 1877 și Unirea din 1918)
Capitolul 14. Savanți și scriitori: Nicolaus Olahus, stolnicul Constantin Cantacuzino, Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, George Coșbuc, Lucian Blaga, Nichita Stănescu
Capitolul 15. Mari istorici: Alexandru D. Xenopol, Nicolae Iorga, Gheorghe I. Brătianu, P.P. Panaitescu, Constantin Daicoviciu, David Prodan, Ștefan Pascu, Pompiliu Teodor, Camil Mureșanu
Capitolul 16. Universitate și Academie: instruire și educație; cercetare; consacrarea valorilor
Capitolul 17. Meseria de istoric (elemente de Filosofia istoriei). Cum se scrie istoria
Capitolul 18. Diaspora, crize, pericole, viitor
Despre autor
IOAN-AUREL POP s-a născut la 1 ianuarie 1955, în satul Sântioana, comuna Țaga, județul Cluj (pe atunci era „raionul Gherla, regiunea Cluj”), în locul de baștină al tatălui, Ioan Pop. Bunica pe linie paternă – Ana Pop, văduvă de război – locuia încă în acel sat, într-o casă modestă de țară. În 1955, părinții, Lucreția și Ioan Pop erau mutați la Brașov. Când a venit zvon de „întovărășiri” și de „colectivizare”, Ioan Pop, la 21 de ani, a lăsat satul sărac și vitregit și a plecat, aidoma altor consăteni tineri, la Brașov, la muncă. Se căsătorise de tânăr cu Lucreția Pop, din Sântejude, fiica lui Grigore Pastor, declarat apoi chiabur de autorități. După cinci ani de căsătorie, s-a născut unicul lor copil, Ioan-Aurel, dar pentru nașterea copilului s-au înțeles că era mai bine ca soția să meargă la casa părintească, în Sântioana. Copilul a rămas doar puțin timp în sat, alături de bunică, fiind apoi luat de părinți la Brașov, unde ei își făcuseră un rost. După un timp, a fost mutată și Ana Pop, bunica paternă, la Brașov. Copilul a făcut trei ani de grădiniță la Brașov, pe strada Carierei, în cartierul Bartolomeu. Era un fel de grădiniță internaționalistă, cum voia partidul, în care copiii cântau și recitau în română, maghiară și germană. Nu a fost chiar rău, fiindcă învățăcelul s-a deprins cu limbile minorităților din Transilvania pe care le-a perfecționat ulterior. Educatoarea era o doamnă foarte bine pregătită și dăruită meseriei. Școala generală de opt ani a urmat-o tot în cartier („Școala generală nr. 14”), cu profesori de excepție și cu elevi de toate felurile, dar, în general, foarte dornici de carte. Doamna („tovarășa”) învățătoare, Maria Grigorescu, era ca o mamă și îi educa pe elevi integral, de la cunoștințe de aritmetică și de limbă, de la istorie și geografie până la reguli de bună-cuviință, de comportament. Din clasa a cincea până în clasa a opta a avut o singură dirigintă, anume Margareta Florea, profesoară de matematică dăruită cu har. Rezolva probleme complicate și scria poezii aproape concomitent. A trăit până la peste 90 de ani și și-a văzut elevul profesor, rector și academician. Pentru intrarea la liceu, se făceau pregătiri la școală și, uneori, în particular. Elevul I. A. Pop a intrat în 1969 la Liceul Teoretic nr. 1 (Liceul „Andrei Șaguna”, azi Colegiul Național omonim) cu cea mai mare medie. A avut șansa unor profesori de primă mână, care l-au sensibilizat despre natura răspunderilor din acel așezământ fondat de episcopul ortodox Andrei Șaguna la 1850. Elevii călcau acolo pe urmele pașilor lui Titu Maiorescu, Ciprian Porumbescu, Sextil Pușcariu, Octavian Goga, Lucian Blaga, Ioan Lupaș și ale multor altora, ajunși creatori de prim rang. Unul dintre diriginți i-a fost profesorul Ion Popescu-Topolog, scriitor, romancier, ajuns director al liceului după 1989. A terminat liceul ca șef de promoție. La sfatul profesorului Topolog, a urmat Facultatea de Istorie la Cluj-Napoca, între anii 1975-1979. A intrat primul la facultate, dar a trebuit să facă mai întâi armata (nouă luni), în 1974-1975, ca militar cu termen redus, la Grăniceri, la unitatea din Sighetu Marmației. La Cluj, a avut o pleiadă de mari dascăli, între care Hadrian Daicoviciu, Camil Mureșanu, Pompiliu Teodor, Ștefan Pascu, Samuil Goldenberg, Sigismund Jako, Nicolae Edroiu, Liviu Maior, Vasile Vesa, Nicolae Bocșan, Avram Andea, Beatrice Daicoviciu. A învățat din lecțiile de viață și din cărțile și studiile lui Francisc Pall și David Prodan. A terminat facultatea ca șef de promoție (cu media 10). Lecția se specialitate învățată în timpul studiilor universitare a însemnat accentul pe științele auxiliare ale istoriei și pe filologia clasică îmbinată cu filologia modernă. A fost o lecție de erudiție și acribie, valabilă pentru întreaga viață. În acei ani, fiecare absolvent era obligat să facă stagiatura, adică să lucreze cel puțin trei ani în școala preuniversitară sau în alte locuri de muncă (biblioteci, arhive, muzee), înainte de a putea accede în cercetare și în învățământul superior. Între anii 1979 și 1984, a fost profesor la Liceul Industrial nr. 6 din Cluj-Napoca, unde a învățat să explice trecutul la nivelul elevilor. În urma unui concurs dificil, pe cale de a fi fost anulat, a devenit asistent la Catedra de Istorie a Universității și s-a specializat treptat în istoria Evului Mediu, după opt ani de limbă și de paleografie latină (patru făcuți în timpul liceului de la Brașov și patru la facultate). Cariera universitară a decurs lin, firesc, după 1989: în 1990 a devenit lector, apoi conferențiar (1992), apoi profesor (1996) și, în scurt timp, conducător de doctorat. Între anii 1991 și 1992, a fost profesor asociat (visiting professor) la Universitatea din Pittsburgh, PA, în Statele Unite, iar între anii 2003 și 2007 a fost profesor asociat la Universitatea Ca’ Foscari din Veneția. Între timp, a mai predat în Franța, Italia, Ungaria Austria. A fost titularul disciplinei de istoria medie a României la Universitatea din Cluj, unde a mai predat paleografia latină, limba latină ca limbă a izvoarelor, istoria Transilvaniei medievale, heraldică și genealogie, istoria Europei Centrale și altele.Ioan-Aurel Pop este membru al Academiei Române (ales în 2001), președintele Academiei Române (ales în 2018), membru al Uniunii Scriitorilor din România, profesor și fost rector (între anii 2012 și 2020) al Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, este autor și coautor a peste optzeci de cărți, tratate și manuale și a peste șapte sute de studii și articole, dintre care mai recente, ca unic autor, sunt Prezentul din trecut. Istoria pe care nu o înveți la școală. Românii, din Antichitate până în zorii Epocii Moderne (București, 2023), Instituții medievale românești. Adunările cneziale și nobiliare (boierești) din Transilvania între secolele al XIV-lea și al XVI-lea (Cluj-Napoca, 2022), Hunedoreștii. O familie europeană (Cluj-Napoca, 2020), Veghea asupra limbii române (București-Chișinău, 2020), De la romani la români: o pledoarie pentru latinitate (București-Chișinău, 2019), Scurtă istorie a românilor (București-Chișinău, 2019), Românii. Eseuri dinspre Unire (Cluj-Napoca, 2019). A publicat numeroase lucrări (singur ori în colaborare) elaborate sau traduse în diferite limbi, în țări precum Italia, Germania, Statele Unite ale Americii, Anglia, China, Argentina, Franța, Cehia, Ungaria, Polonia, Bulgaria, Albania. I s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa din partea mai multor universități din țară și străinătate. Este membru al unor academii și societăți savante străine, între care Academia Europeană de Știință și Artă de la Salzburg (Austria), Academia Națională Vergiliană din Mantova (Italia), Ateneo Veneto din Veneția (Italia), Academia Europeană de Științe, Arte și Litere din Paris (Franța), Academia Europaea. A fost visiting professor al unor universități din SUA, Italia, Franța, Ungaria și Austria, precum și director al Institutului Cultural Român din New York (SUA) și al Institutului Român de Cultură și Cercetare Umanistică din Veneția (Italia).

AFnews

Vezi toate articolele

Adaugă un comentariu

S-ar putea să te intereseze

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.