(de Irina AIRINEI) Consulatul general al României la Haifa, împreună cu Asociația Scriitorilor Israelieni de Limba Română și Asociația Evreilor Originari din România (HOR), cu ocazia Zilei Culturii Române, au organizat duminică, 19 ianuarie, un eveniment intitulat ,,Cultura română în context israelian”.
Festivitatea a fost deschisă de Dragoș Nelersa, președintele Asociației Scriitorilor Israelieni de Limba Română, care a spus: ,,Sărbătorim azi Ziua Culturii Române și ziua poetului național al românilor, Mihai Eminescu, de la a cărui naștere s-au împlinit 175 de ani.” În continuare, Consulul General al României la Haifa, domnul Adrian Brâncoveanu a mulțumit celor veniți în număr atât de mare din întreaga țară, mai ales în condițiile în care Israelul trece printr-o perioadă atât de grea. ,,Ne-am adunat astăzi să celebrăm Ziua Culturii Naționale și pentru a-l omagia pe Mihai Eminescu, chiar dacă am depășit puțin data de 15 ianuarie, ziua de naștere a poetului nostru național, un simbol însuflețitor al conștiinței românești și chiar dacă ne aflăm într-o țară care trăiește tensiuni continue. Ziua Culturii Naționale reprezintă un moment de reflecție asupra bogăției tradițiilor noastre, literaturii și spiritualității românești.
Prin celebrarea operei lui Mihai Eminescu, reînnoim un legământ cu valorile fundamentale care ne-au format și pe care le descoperim vii, aici, în Israel, unde există o comunitate foarte valoroasă și cu rădăcini foarte adânci. Pentru comunitatea românească de aici, această situație de conflict accentuează nevoia de solidaritate, legăturile comunitare și conștiința apartenenței la acest spațiu cultural și, după cum ați observat, în toată această perioadă am încercat să fim cât mai aproape de dumneavoastră ca să simțiți acest sentiment de ,,acasă”. După cum știți, ne-am dorit foarte mult ca din a doua parte a anului să deschidem o catedră de limba română la Universitatea din Haifa. Vă promit că o vom face în cel mai scurt timp. Avem planuri culturale pe care, în ciuda vicisitudinilor, datorită perseverenței comunității din Haifa, le vom duce la îndeplinire. Eu simt în tenacitatea spiritului românesc un exemplu de perseverență intelectuală și de fidelitate față de propriile idealuri.”
Viceprimarul municipiului Haifa, domnul Israel Savion, originar din România, a spus, printre altele: ,,Sunt născut în Sighet, orașul lui Elie Wiesel și rememorez, cu nostalgie, frumusețea locurilor natale, subliniind, cu acest prilej, importanța Zilei Culturii Române pentru comunitatea românească din Israel.”.
Doamna Erna Kretzer, președinta HOR filiala Haifa a vorbit cu emoție despre ,,cei șapte ani de acasă”. ,,Nu o dată mă reîntorc la versurile lui Eminescu pe care nu pot să-l uit până în ziua de astăzi și ce poate să fie mai frumos în vremurile acestea grele decât să revii la această operă de neuitat, să vorbești în limba română și să reciți din Eminescu.”
Dr. Carmen Dimitriu de la Institutul Limbii Române, lector la Universitatea Tel Aviv, a afirmat:
,,În cazul profesiei mele și a misiunii mele în Israel, este ceea ce încerc să fac prin predarea limbii române , folosind elemente de civilizație și cultură românească.
3. Limbă și cultură
Așa cum a fost important pentru noi înainte de a deveni adulți, aprofundarea limbii și culturii este importantă pentru tinerii de azi. Dealtfel, una dintre definițiile pe care dicționarul Loarousse le dă culturii este ”enrichissement de l’esprit par des exercices intellectuels” (Îmbogățirea spiritului prin exercițiu intelectual). Prin urmare, cultivarea unei limbi, fie că este limba maternă, fie că este a doua limbă de comunicare sau o limbă străină, este într-adevăr un exercițiu intelectual care îmbogățește spiritul. Putem spune cu certitudine că, atunci când studenții învață alte limbi, aceștia dobândesc cunoștințe și înțeleg mai bine și cultura care folosește acea limbă. Dovadă stă denumirea metaforică a unor limbi după simbolul culturii naționale: după cum limba engleză este limba lui Shakespeare, rusa limba lui Pușkin, germana limba lui Goethe, așa limba română este limba lui Eminescu.
Urmărim ca studenții/cursanții să aibă idee și de valorile culturale românești, dar și de utilizarea limbii în situații reale, în societate. Astfel, rolul profesorului care predă o limbă străină (nouă) nu se limitează numai la formarea deprinderilor de citit, scris, înțeles și vorbit prin prisma aspectelor gramaticale, fonetice și de vocabular, ci și la dezvoltarea abilităților de interacțiune interculturală în spiritului respectului pentru diversitatea culturală.
Utilizarea unei limbi într-o situație reală implică o cunoaștere a societății sub toate aspectele sale: realitate actuală, context istoric, coduri comportamentale, valori morale etc. Elementele de literatură, istorie, geografie, se vor împleti cu aspecte sociale, cum ar fi cele legate de tradiția culinară, de relațiile dintre oameni (de pildă, salutul), de comportamente în anumite situații.
De aceea limba română nu poate fi predată fără trimiteri la cultura și a aspecte sociale ale culturii. Acest lucru garantează că elevii nu doar dobândesc o limbă, ci și cultivă abilitățile și atitudinile esențiale pentru succesul într-o lume interconectată.
Ferdinand Foch, membru al Academiei franceze, spunea:
Académie française: ”Il n’y a pas d’homme cultivé, il n’y a que des hommes qui se cultivent” – prin urmare noi ca personalități unice și distincte ne cultivăm permanent , cultivând în același timp și generațiile viitoare.
Ce vrem să lăsăm moștenire, e foarte prețios și asta ne-a spus-o Eminescu:
”Când privesc zilele de-aur a scripturelor române,/… / Văd poeţi ce-au scris o limbă, ca un fagure de miere”. Aceste versuri fac parte din memoria noastră colectivă, există dinaintea nașterii fiecăruia dintre noi și vor rămâne și după ce noi nu vom mai fi.
Să ne întrebăm mereu cum putem transmite, noi toți, nu numai profesorul de limba română, dulceața și perfecțiunea acestei limbi, așa cum ne-a lăsat-o Eminescu.”
Scriitorul nonagenar Marcel Lupu a fost prezent cu cele 13 volume publicate până acum: ,,Mă iau în serios, este singurul accent de umor pe care mi-l pot permite, să vorbesc despre mine ca și cum aș fi un om serios, ceea ce nu pot pentru că m-am născut de Purim… Uit și pentru că uit soția mi-a spus: ,,Scrie!”… și am scris…”
Poeta Bianca Marcovici, membră, din anul 1990, a Uniunii Scriitorilor din România, filiala Iași, membră a Asociației Scriitorilor Israelieni de Limbă Română din anul 1991 și membră a Societății Junimea din orașul natal Iași, a făcut parte din delegația scriitorilor israelieni de limbă română la întâlnirile scriitorilor de pretutindeni și a participat la emisiuni de televiziune și lansări de carte în cadrul colocviului. Este ,,Ambasador al poeziei” la Iași iar poemele ei au fost traduse în limbile ebraică, germană și franceză. Poeta a citit o poezie încărcată de emoțiile trăite pe frământatul tărâm israelian: ,,ÎNTRE ARMĂ ȘI ARMĂ Pentru mine vara e mereu vară,/Nu număr anii, nu număr banii… nu negociez /Lumina lunii, /Negoț aruncat peste umărul tânăr./ Nu întorc cuvintele pe dos/ Construind sau furând cuvinte/ Puse-n slogane./ Nu ascult sfaturile altora, Încăpățânații/ Doctorii în filozofii mărunte/ Îi privesc în ochii o singură dată /Și oftez, știindu-i doar de la prima privire,/ Chiar dacă fumul de țigară, /Ceața ușoară le acoperă pălăria./ Veri prelungite sub tirul katiușelor,/ Tratate de pace intră în vigoare/ Chiar acum,/ Intre armă și și armă,/ Intre terorism și omenie.”
Scriitoarea Madeleine Davidsohn a recitat o poezie tulburătoare din creația sa: ,,ARIPI DE CEARĂ
Atâta poezie în jurul meu/ atâtea aripi ridicate / înspre cer/ de-aş putea să zbor /Dar încotro?/Văzduhu – i limpede/ ca un pahar de sticlă/doar un pustiu amăgitor/ nu pare să -mi ofere/nimic ispititor./Pământul înroşit de sânge, /odată negru, roditor/e azi un cimitir de oase ./Chiar marea şi-a schimbat culoarea,/Mediterana mea frumoasă/pe care am lăsat-o acasă/se tânguie de jale şi de dor./ lar de atâta plânset şi durere/ din infinit în infinit/aripile mi s-au topit/ și am uitat să zbor.”
Doctorul Doron Coler a spus: ,,Dacă noi, cei care am venit de pe pământ românesc, îl ținem minte pe Eminescu cel adevărat, împotriva celor care spuneau că Eminescu nu ne-a iubit, aș vrea sa spun că, dimpotrivă, când a apărut Teatrul idis, Eminescu, în extaz a folosit superlativele pe care niciodată nu le mai folosise. Este singurul subiect în care el maximizează opera lui Goldfaden din punctul de vedere al poporului evreu, al poporului care știe să își păstreze limba, cultura. În Haifa, orașul cărții, s-a scris enorm pe românește și pe ivrit cu suflet românesc. E un stâlp de foc al Limbii Române care stă peste Haifa de 70 de ani. Cercul ,,Ianculovici” este numai unul dintre admirabilele exemple în acest sens.”
Poeta Livia Aba a recitat versuri inspirate din universul eminescian.
Prolifica Rely Schwarzberg și-a exprimat sentimentele de mulțumire și recunoștință față de primitorul cadru creat culturii române de către Consulul General al României la Haifa, creațiile ei plastice reprezentând peisaje însorite dar și instantanee abstracte, suprarealiste.
Aceste seri culturale vor fi continuate în viitor cu punerea în practică a altor inițiative ale creatorilor israelieni de limbă română.
Impresionant moment cultural. Sincere felicitări organizatorilor și
La mulți ani !
Eveniment impresionant din toate punctele de vedere: în primul rând publicul numeros …. Eu nu locuiesc în Haifa , și nu am fost prezentă, dar ce am citit în articolul de mai sus , mi-a făcut multă plăcere . Plăcere intelectuală și socială , intr-o perioadă dificilă în Israel. Simt și doresc să transmit multe mulțumiri poporului Român , că este alături de noi în această perioadă.