Acad. Jean ASKENASY: Unii dintre hamasnici au cerut să rămână în pușcărie!

În acest articol trebuie să răspund la întrebarea: teroriștii au refuzat eliberarea din frică de moarte sau din cauza condițiilor de 3 stele?
Să analizăm întâi „frica de moarte”. Din numărul de condamnați pe viață cărora conducerea Hamasului le-a solicitat eliberarea, să fie oare printre ei și unii considerați trădători? Există o dorință de răzbunare față de trădători? Să fie posibil ca, în locul eliberării unui frate de luptă, să primeze pofta de a ucide un trădător?

Organizația Majdl, condusă de Ahmed Yasin a fost o organizație de securitate internă, cu patru membri care nu se cunoșteau între ei, și care depistau turnătorii pe care-i ucidea personal vestitul conducător Yahya Sinwar. Iar această organizație încă există.

Sinwar, după ce a ucis cu mâinile lui patru trădători, a fost arestat de poliția israeliană. Judecat, condamnat și eliberat ca fiind cel de-al 1027 lea dintre cei aparținând „tranzacției Gilat Shalit”. De ce? Deoarece nu avea sânge evreiesc pe mâini, ci numai sânge musulman (de parcă sângele are religie).

Sinwar, trăind evenimentul Gilat Shalit, a descoperit importanța pentru luptătorul israelian a credinței că fratele de luptă nu este lăsat niciodată în mâinile dușmanului. În acel moment, a decis că războiul contra Israelului va începe cu luarea a 300 de ostatici! Refuznicul care preferă acum să rămână în pușcăria israeliană, chiar dacă nu mai sunt condiții excelente în închisorile noastre, știe de existența acestei organizații.

Pentru refuznic mai există un pericol, acela de a fi ucis în închisoare. Ar fi foarte interesant de urmărit cine este acela care-l va lichida în pușcărie, astfel vom putea afla cine este responsabil de hamasnicii închiși, cine a dat ordinul și prin cine se transmit deciziile în hotelul de 3 stele al pușcăriilor, ale căror rații de mâncare se află sub controlul justiției.

Acum să analizăm condițiile din pușcăriile Israelului. Să fie ele atât de avantajoase, încât să împiedece un luptător pentru eliberarea Palestinei să se întoarcă la standardul de sărăcie mizerabilă?
Refuznicul ar trebui, bineînțeles după ce consiliera juridică a guvernului își dă permisiunea, să fie întrebat care este motivul acestei hotărâri. Hotărâre care de facto este un compliment ultimativ al calității nutriției și adăpostului oferit de pușcăriile israeliene.

Insist, după ce întrebarea are permisiunea juridică, pentru a evita ca refuznicul să se adreseze justiției pentru hărțuire și tulburarea integrității sale psihice în condițiile detenției, solicitând despăgubiri sau să se adreseze tribunalului de la Haga.

Articol apărut în Gazeta Românească, ianuarie 2025, Tel Aviv