Confiscată de sovietici, casa părintească a cărturarilor bucovineni Ion, Grigore și Anița Nandriș a fost batjocorită servind, după 1945, drept încăpere pentru montă
o lacrimă – ană te spală pe rană
și-un dor de grigore îți macină varul
smerită căsuță bucovineană
ce lupți cu cariul
streașina dulce dalbă sprânceană
cu vis de ion sub geană
revarsă-ți doamne peste ea harul
revarsă-ți lumina pururea vie
peste tristețea ferestrelor sale
ce-ți poartă crucea cu bucurie
pe-ale lor trudnice umere goale
și risipește-i îngândurarea
ce stăruie-n prunii ce-o înconjoară
lacrimă-ană sacră ți-i sarea
adusă din fund de siberie-amară
din primavară în primavară
din vârfuri de brad
înspre-un spic de secară
din tângă în tângă
din gară în gară
sfârtecând zarea
bunule iartă și javrele lumii
ce sufletul vetrei l-au scos în cuțite
spele pârâul din Râpa-Humii
rușinea de-a fi băgat în ea vite
mâine vor înflori prunii și merii
vor fremăta-n inimi păduri de fag
sărut mâna casă cu ecou de siberii
sărut mâna albastră tăcere
cu două ferestre și-un prag
Din volumul ,,Clepsidra reveriei”, Editura ,,Alexandru cel Bun”, Cernăuți, 1996
Adaugă un comentariu