Întoarcerea poetului
,,Dacă mai există la Cernăuţi literatură română produsă de autori, dacă exerciţiul scrisului în limba lui Eminescu nu a dispărut incă definitiv din Bucovina de miază-noapte, dacă literele române mai dau semne de viaţă în această parte a provinciei situată parcă într-adins la răspântia hulpavelor imperii ale trecutului nostru nu chiar foarte îndepărtat, aceasta se datorează în primul rând, ca să nu spun în exclusivitate, poeziei. Poezia, aşa cum ne-a demonstrat de atâtea ori de-a lungul anilor, are aripi de pasăre Phoenix. Prin ea au renăscut din propria cenuşă literele române dispărute definitiv la Cemăuţi după al Doilea Război Mondial, prin ea ne-am sincronizat cu literatura română din Ţară, cu ea mergem înainte şi astăzi, rezistând tăvălugului deznaţionalizării şi făcând faţă pericolului de a ne pierde identitatea. De aceea, pentru românii din Bucovina de miază-noapte, poezia este şi o formă de rezistenţă şi supravieţuire, nu doar de expresie. Deşi în ultima vreme, grabnica luare cu asalt a râului Lethe de către veteranii scrisului a slăbit puternic breasla scriitoricească, şi aşa destul de firavă în nordul Bucovinei, producţia literară în limba română nu a dispărut chiar de tot în această parte de provincie. Câtă vreme se mai scrie poezie românească la Cernăuţi, speranţa de redresare a instituţiei literelor române nu e definitiv pierdută.” (din prefața semnată de Ștefan Hostiuc)
,,Aflat de mai mult timp în retragere din anturajul artiștilor cuvântului, poetul cernăuţean Nicolae Şapcă revine la poezie după o pauză de un pătrar de secol. Revine în dorința de a recupera teritorii lirice pierdute. Alege arta sonetului fiindcă ea îi oferă şansa cea mai sigură de a-şi lua revanşa şi, totodată, oportunitatea de a se menţine la fel de romantic, la fel de rustic şi la fel de devotat tradiţiei ca la începuturi. Dar alegerea pe care o face va fi având şi o altă explicaţie. Ca formă clasică de poezie, sonetul este tolerat (deocamdată) de noua paradigmă care s-a instalat temeinic în literatura începutului de mileniu, fără a fi etichetat ca o prezenţă vetustă. Chiar dacă poeţii din noua generaţie preferă să-l revoluţioneze, adaptându-l noilor exigenţe ale postmodernismului, el reuşeşte să se menţină încă în vechile tipare, ca specie mai deosebită, mai nobilă, mai aristocrată a genului liric. Sub această galeşă, clasică formă, duios ca pe vremuri și încă nemodificat genetic, apare sonetul în noua carte a inocentului visător bucovinean.”
Ştefan HOSTIUC, coordonatorul volumului de sonete ,,Pe creste de cuvinte” de Nicolae Șapcă, Druk Art Cernăuți, 2023.
PE CRESTE DE CUVINTE
Pe creste de cuvinte zidite de Poet/Din freamăte de codru şi murmur de izvoare,/În mantia de aur a limbii ce ne doare/Se plimbă Eminescu, al neamului profet. /
Din steaua lui astrală, cea mai strălucitoare,/ Iar ninge peste ţară cel mai duios sonet /Şi fulgi de flori albastre se leagănă încet, /Căzând pre limba noastră ce-o vrem nemuritoare. /
În clipa când răsare Luceafărul pe boltă, /Lumina lui pătrunde-n al Cerului altar,/ Nici demonii din iaduri atunci nu se revoltă/
Când Eminescu scrie al neamului tropar:/ Iubeşte-mi, Doamne, ţara şi neamul mi-l suportă, /şi-acesta să ne fie în veacuri al Tău dar!
SONETUL STRĂMOȘULUI (lui Dumitru Codovici)
Străinul avea doar patru clase. /Vorbea domol, în patru limbi fluent, /Prin lumea mare sigur nu umblase, Trăia-n cătunul verde abundent./
Cu un vecin vorbea-n limba ruteană,/ La magazin, în idiş, la-ndemână, /Cu alt vecin vorbea-n limba germană, /Cu Dumnezeu şi restul, în română. /
Purta în suflet amintiri amare /Aduse din războiul mondial,/ Dar nu ştia de limbi minoritare/ Şi nici de-nvăţământ procentual./
Şi a trăit o viaţă-ndelungată, /Vorbind în limba mamei, nepătată…
Nicolae ŞAPCĂ, poet, publicist, editor. Născut la 25 martie 1968 în satul Iordăneşti, raionul Hliboca, regiunea Cernăuţi. Absolvă Şcoala Nr.1 din Iordăneşti (1983), Şcoala Medie din Carapciu (1985), Facultatea de Filologie a Universităţii de Stat din Cernăuți (1992). Traducător (1989), reporter (1991), redactor pentru emisiunile în limba română (1992-1998) la Radio Hliboca, reporter la ziarul republican „Concordia” (1995-1998), redactor-şef al ziarelor regionale „Novyi den” şi „Monitorul bucovinean” (din 1998). Fondează şi conduce Editura Nicolae Şapcă (1993-2013). Vicepreşedinte al Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi (din 2010). Membru al Uniunii Naţionale a Jurnaliştilor din Ucraina (din 1992). Autorul volumelor: Roua sărutului (Hliboca, 1998), Aici e inima mea (Hliboca, 2009), Eternul dor, publicistică (Cernăuţi, Ed. Druk Art, 2018) ş.a. Îngrijeşte şi editează zeci de volume de folclor, poezie, publicistică. Decorat cu Distincţia Onorifică a Consiliului regional Cernăuţi „Pentru merite faţă de Bucovina” (2018).
Adaugă un comentariu