Emilia ATABA, Popas în cuvinte

,,Cuvântul/ mă naște/și tot el mă ucide,/ îmi este scut și armă/ în drum spre veșnicie.” (,,Cuvântul”)

Cartea ,,Popas în cuvinte” a Emiliei Ataba, poetă israeliană de origine română, propune cititorului un florilegiu liric de o deosebită sensibilitate, emoții transpuse pe portativul suav al cuvintelor unei poete căreia pronia i-a dăruit harul de a înșira mărgărite ale graiului românesc, în versuri pline de dor, de melancolie.

Sunt poezii care, așa cum scria Ion Pillat în ,,Poezia dorului”, revelează ,,icoana adâncă, unitară şi totală a dorului din sufletul Românilor de pretutindeni.” Poezii adevărate, izvoare de cântec românesc pe Pământul Sfânt unde dorul se transmite prin toți porii cuvintelor care cântă o doină a sufletului nostru etnic, ,,sufletul /care vine tot dela strămoşi /şi pe care ei/ i l-au hărăzit/ cu înţelepciune şi frumuseţe rară.”

Acest suflet patriarhal vorbește din țesătura fină a versului Emiliei Ataba ,,Retrăind amintiri”, ,,Departe de mamă” într-un tânguios ,,Cântec de înstrăinare” răspunzând la chemarea rădăcinilor.

,,O întâlnire târzie” cu sinele, un ,,Dor ucis” ,,Sub mantia tăcerii” în acea ,,Umbră uriașă!” care se lasă peste ,,Călătorul speranței”.

,,Păcat de clipa care trece,/ robită de un vis/ ce n-are dreptul să trăiască/ fiind din naștere ucis.”(,,Dor  ucis”).

Fiecare vers are mister, fiecare cuvânt e parte dintr-un discurs…tăcut. Emilia Ataba șoptește stihuri neliniștite, febrile, cu sfâșierea amintirii paradisului pierdut…

,,Viața e numai o trecere/ între ieri și mâine./ Azi se pierde mereu /fără să conștientizăm/ esența clipei, trăirea,/ decât după ce a trecut./ Mă întorc acasă/ unde amintirile prind viață,/ simt liniștea de după furtună /în privirile ridicate spre cer.” (,,Apropiere”)

Timpul și spațiul devin pretexte ale peisajului interior ce aparține altor dimensiuni. Între răsărit și apus sunt treptele melancoliei neasemuitei voci care psalmodiază dorul, un dor atât de greu de exprimat în cuvinte… ,,Era o vreme /când timpul zăbovea peste câmpuri,/ cu zile lungi și nopți interminabile;/ în mintea unui copil se nășteau lumi /învăluite în albastru-/, culoarea cerului, semnul zborului, chemarea înălțimilor;” (,,Retrăind amintiri”)

Accentul pe care îl pune cartea este efortul aproape imposibil al armonizării punților interioare cu realitatea distopică de zi cu zi, ,,cu rădăcina împărțită/între naștere și moarte.”

,,Popas în cuvinte” (Ed. Ecou transilvan) de Emilia Ataba…

,,Carte frumoasă, cinste cui te-a scris…”

Emilia Ataba și Irina Airinei la Consulatul României la Haifa, 19 ianuarie 2025

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.