Dragoș NELERSA: Iluzia Trump

În 1799, în timp ce Napoleon Bonaparte mărșăluia spre Levant, a făcut o proclamație uluitoare: va acorda evreilor țara Israelului. Era o ofertă unică pentru poporul evreu în ultimii 2.000 de ani, o promisiune bruscă și uimitoare. Dar realitatea a fost alta. Forțele lui Napoleon au fost înfrânte în Acre, ambițiile sale în regiune s-au prăbușit și speranța evreiască pe care a aprins-o, a fost smulsă înainte ca aceasta să devină reală.

Câțiva ani mai târziu, în 1807, Napoleon a convocat o adunare a marilor rabini, nu pentru a le oferi o patrie, ci ci pentru a cere asimilarea. În schimbul drepturilor depline ca cetățeni francezi, evreii au trebuit să renunțe la identitatea lor ca națiune separată. După secole de exil, uzați de o luptă necruțătoare și, probabil, încă zdruncinați de speranța pierdută din 1799, au fost de acord. Acesta este genul de înțelegere pe care numai un popor învins îl face.

Și acum, mai bine de două secole mai târziu, un nou împărat face o altă ofertă grandioasă poporului evreu, una care este la fel de îmbătătoare și la fel de detașată de realitate. Donald Trump a declarat că vrea „să dețină Gaza”, să o curețe, să forțeze palestinienii să plece și să transforme pământul în ceva nou – un Las Vegas din Gaza, un „Gazalago”. Pare o idee absurdă, dar asta nu înseamnă că nu este tentantă.

După 7 octombrie, israelienii s-au confruntat cu o realitate imposibilă – o realitate în care oricât ne-am lupta, oricât de mult ne vom asigur granițele și copiii noștri se vor sacrifica pe front, nu reușim să avem sentimentul deplin de siguranță. Ideea că cineva ar putea elimina complet această amenințare, că ar putea flutura mâna și să facă ca totul să dispară, este irezistibilă. Trump, la fel ca Napoleon, a pus în fața noastră un vis imposibil: un viitor fără cei care vor să ne distrugă. Un viitor în care nu trebuie să trăim la limită, în așteptarea următoarei zile de 7 octombrie.
Dar nimic în viață nu este gratuit, mai ales, când vine de la un om de afaceri ca Donald Trump. Așa că este firesc să ne întrebăm care este prețul acestei oferte?

Dacă Trump ar fi într-adevăr capabil să-și respecte promisiunea și să îndepărteze Hamasul, populația din Gaza și să împiedice cumva întreaga lume să riposteze împotriva noastră – la ce ar trebui să renunțe Israelul în schimb?

Dacă ne permitem să credem în fantezia lui Trump, dacă ne permitem să ne construim speranțele pe cuvintele unui om ale cărui promisiuni depășesc întotdeauna realitatea, ce se întâmplă atunci când el nu reușește? Ce se întâmplă când Gaza rămâne o problemă? Ce se întâmplă când teroarea nu dispare? Ce fel de înțelegere vom fi atunci dispuși să facem?

Dacă istoria ne-a învățat ceva, este că, atunci când un lider străin îți oferă lumea, costul este aproape întotdeauna propriul tău suflet. Iar acum ca și întotdeauna sufletul nostru este Israelul.