Maria TOACĂ, Cernăuți: ARISTOCRAȚII BUCOVINEI, LUPTĂTORI PENTRU BISERICA ROMÂNEASCĂ

CU PLÂNGERI LA ÎMPĂRATUL: CUM AU CERUT BOIERII ROMÂNI DIN BUCOVINA SCUT PENTRU BISERICA STRĂMOȘEASCĂ

În Bucovina, Biserica Ortodoxă, numită de Mihai Eminescu ,,Mama neamului Românesc”, a trecut prin cele mai grele încercări sub ocupația imperiului Austro-Ungar. Așa cum în prezent prin diverse momeli și intimidări unii se leapădă de româna maternă, limba noastră vorbită din negura veacurilor pe acest pământ, strămoșii erau impuși să-și trădeze credința. Emisari din Galiția, susținuți de puterea austriacă, interveneau cu nerușinare în parohiile românilor, spre a-i dezbina pe creștinii ortodocși, ațâțându-i împotriva păstorilor lor sufletești, agitându-i să părăsească legea strămoșească și să se convertească la cea ,,uniată”. Edificator este cazul din Marele Boian, mândra vatră românească aflată aproape vreo 300 de ani în stăpânirea boierilor români din familia Neculce. Dar, după ce au nimerit în posesia unor proprietari străini de neamul românesc, pacea și liniștea sătenilor fuseseră tulburate.

Acele momente dramatice de dezbinare a comunității (mijlocul sec. XIX) au fost evocate cu emoție de boinceni la 2 iunie 2019, la dezvelirea, în fața Bisericii ,,Adormirea Maicii Domnului”, a bustului preotului Iraclie Porumbescu, tatăl renumitului compozitor Ciprian Porumbescu fiind cunoscut și ca scriitor, și ca mare luptător pentru cauza românească. Mai detaliat luăm cunoștință de declanșarea acestui fenomen nu doar la Boian, ci în întreaga provincie din lucrarea profesorului teolog Simeon Reli ,,Propaganda catolică austriacă împotriva Bisericii Ortodoxe Române din Bucovina” (După acte și documente), publicată la Cernăuți, ed. ,,Glasul Bucovinei”, 1928.

Din cele descrise de autor, îndeosebi despre cât rău și dezbinare în mijlocul românilor din Boian a pricinuit preotul greco-catolic Chlibowicki, venit din Galiția, se reliefează clar că puterea austriacă îi încuraja pe agitatori, susținea convertirea românilor la ,,unie” și nu reacționa la demersurile clericilor ortodocși români. Pe la începutul anului 1856, când abuzurile și batjocura din partea preoțimii catolice ajunseră la culme, și Biserica strămoșească se afla în pericol de moarte nu doar în Boian, ci în întreaga Bucovină, boierimea română a bătut alarma. Din toate ținuturile bucovinene s-au adunat boierii la Cernăuți (la 15 februarie 1857) și au scris un memoriu către Curtea de la Viena, cerând scut împărătesc pentru Biserica-mamă a Țării. Scrisoarea, semnată de toți cei prezenți, a fost trimisă direct împăratului Franz Iosef I la Viena. Profesorul Simeon Reli consemnează că memoriul are valoare de document istoric, care „ne dă o icoană prețioasă a acestor vremuri de prigoană și de umilire a neamului românesc din Bucovina din partea stăpânirii vitrege austriece și a străinilor oploșiți la noi.

Ticluită cu aleasă diplomație, venerație și încredere față de împărat, scrisoarea denotă demnitate din partea semnatarilor: ,,Nicicând, până la ultima noastră suflare, n-am putea lepăda credința noastră, izvorul singurei noastre mângâieri, că Majestatea Voastră Apostolică nu ne va refuza gestul de dreptate și de grație ce-l cerem pentru credința veche creștină a unui popor credincios, care ține la ea cu toată puterea și ardoarea unei convingeri religioase moștenite și o venerează ca pre bunul său cel mai prețios, care i-i mai scump și mai drag decât însăși viața… Această credință e pentru neamul nostru cu atât mai sfântă, că ea singură numai l-a luminat și l-a mângâiat în cursul lungei nopți a unui trecut barbar, și singura ea numai a salvat de peire pe mărturisitorii ei credincioși în mijlocul nenumăratelor primejdii…”.  După somptuoase reverențe împăratului, credincioșii boieri ai Bucovinei scriu în încheiere următoarele: „…cutezăm să recomandăm amenințata noastră credință strămoșească scutului ocrotitor, garantat prin cuvântul împărătesc al Majestății Voastre Apostolice, și cerem: Interzicerea și pedepsirea preagrațioasă a oricărui chip nelegiuit de a face prozeliți din partea clerului greco-catolic, desființarea decretului Ministerial amintit, din 7 Iuli. 1856 No.10.194, observarea strictă a legii privitoare la trecerile confesionale și restabilirea păcii religioase, zdrunciunată în Bucovina întreagă”.

În fruntea a 45 de semnatari stă apostolul românismului din Bucovina – Doxachi Hurmuzachi, urmat de Toodor cav. De Buchenthal, Ioan de Criste,

Nicolai de Flondor, Alexandru baron Petrino, Mihael cav. De Zotta, Emanuel cav. de Stârcea, Nicolai Costin, Alexandru de Grigorcea, George Popovici, Gheorghe Hurmuzachi și alți bărbați cu nume de rezonanță în istoria Bucovinei, mulți dintre care odihnesc în cimitirul din Cernăuți.

Ce măsuri credeți că a luat împăratul austriac? Răspunsul trimis peste mai bine de un an dovedește că zadarnică a fost rugămintea celor 45 de boieri români ai Bucovinei. Împăratul de la Viena n-a mișcat un deget pentru apărarea bisericii ortodoxe a românilor împotriva prigoanei și samovolniciilor din partea clerului galițian greco-catolic și împotriva încălcării legilor statului. Cine vrea să cunoască ce urmări a avut memoriul boierilor să citească lucrarea lui Simeon Reli, în care va găsi multe similitudini cu situația românilor din zilele noastre. Exemplul acestei scrisori este o dovadă în plus că orice umilință în fața împăraților este fără de folos. Din lucrarea prof. Simion Reli aflăm: „În zadar se umiliră boierii noștri deatunci, încrezându-se în „iubirea de dreptate” neexistentă a Habsburgilor falși, și scriind cu litere de aur numele împăratului pe memoriul lor, al cărui efect a fost numai o dezamăgire cruntă și amară”. Răspunsul primit cu atâta întârziere denotă că niciuna din cerințele boierilor români n-a fost luată în seamă. Ba mai mult, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii din Viena a ordonat „președintelui țării” din Cernăuți să comunice episcopului și boierilor români din Bucovina că Majestatea sa a aprobat decretul din 7 iulie no. 10. 194 prin care se încuviința procedura în afacerea trecerilor confesionale din Boian și a respins plângerile episcopului ortodox și ale boierilor bucovineni „împotriva acestor măsuri abusive”.

Cât adevăr în cuvintele lui Antoine de Saint-Exupery: „Istoria ne arată că nu învățăm nimic din istorie”!