AFnewsMIHAI COPEȚCHI – KOPECKY, ,, PATRU SUBIECTE GEOPOLITICE: BUCOVINA, ȚINUTUL HERȚA, BASARABIA ȘI BUGEACUL”
Marian Clenciu, președintele ,,Asociației Culturale Pro Basarabia și Bucovina”:
,,Ca român, cetățean român, de orientare pro-europeană, care mi-am dorit un viitor guvernat de valorile europene, în cunoștință și în acord cu aceste valori la care România a aderat cu angajamente și tratate, nu se poate spune că vecinii nostri au fost deranjați de poziția geopolitică românească, dar nu pot fi de acord nici când, contrar legislației europene, etnicii români au fost, și sunt supuși unor (re)presiuni și nedreptăți (vezi, crime în masă, deportări, privare de limba maternă, de școală și biserică, etc) ce meritau reacții internaționale, pe măsura statutului european și nicidecum de ,,dublu standard”.
CARE ESTE, SAU CARE A FOST, ÎN ACEST CONTEXT, POZIȚIA ROMÂNIEI?
Întrebări la care autorul, neobositul cercetător Mihai COPEȚCHI – KOPECKY oferă explicații și interpretări bazate pe argumente istorice de necontestat, în atât de utilul volum lansat miercuri, 16 aprilie, la sediul ,,Asociației Culturale Pro Basarabia si Bucovina” aflate în cel de-al XXXV-lea an de existență.
Cităm câteva crâmpeie din ARGUMENTUL volumului semnat de autor:
,,În contextul evoluțiilor geopolitice spectaculoase din spațiul european, precum și al creșterii interesului opiniei publice și al mass-media față de evoluțiile războiului din Ucraina, o carte despre trecutul și prezentul celor patru regiuni istorico-geografice distincte – Bucovina, Ținutul Herța, Basarabia (Republica Moldova) și Bugeacul, aflate, volens/nolens, la limita extremă a atragerii în conflict -, în momentul de față reprezintă o provocare aparte.
Am fost obişnuiţi – cu intenție, sau din eroare -, cu sintagma ,,Basarabia şi Bucovina de nord”, omițându-se Bugeacul și Ținutul Herța, pomenite tangențial, atunci când se face referire la una dintre cele mai nefaste perioade din istoria României secolului XX.
Trebuie să avem deplina convingere, că, a trata în continuare acest subiect ,,la pachet” – Basarabia cu Bugeacul și nordul Bucovinei cu Ținutul Herța -, ca obiect al raptului teritorial sovietic, din iunie 1940, poate crea, încă, unele confuzii în înţelegerea şi interpretarea obiectivă a situaţiei, în contextul istoric şi geopolitic, trecut şi actual.
Chiar dacă drama/tragedia provinciilor româneşti – Bucovina, Ținutul Herța, Basarabia și Bugeacul -, precum şi momentul istoric al derulării evenimentelor este comun, contextul istoric şi (geo)politic este diferit, se nuanţează pentru fiecare provincie în parte.
Aceasta este, tocmai, ideea acestei lucrări, de a nuanţa – din punct de vedere geopolitic -, diferenţele, în ceea ce priveşte pierderea lor, fără a minimaliza contextul, pe ansamblu.
Să nu uităm, că, ,,dreptul” agresorului sovietic, asupra destinului, integrității și viitorului României – și implicit asupra acestor patru provincii istorice românești – a fost susținut fără rezerve de către aliații URSS-ului (Germania – 1939/40, apoi SUA, Anglia, Franța), prin suita de ,,conferințe de pace” – ce s-au finalizat, toate, prin ,,protocoale secrete” -, de la Moscova la Ialta și Potsdam, concentrate ulterior în corolarul noii Organizații a Națiunilor Unite.
(…)
,,Protocolul secret”, ,,protocolul adiţional secret” – ,,pactul secret” -, este documentul care s-a constituit în anexă la ,,pactul de neagresiune dintre Germania şi URSS”, semnat la Moscova, la 23 august 1939, de miniștrii de externe german şi sovietic”.
Conform acestui pact, Germania şi URSS au semnat un ,,protocol adiţional secret” prin care îşi împărţeau între ele – pe baza principiului „sferelor de influenţă” -, Finlanda, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia, dar şi circa 25% din teritoriul României – provinciile istorice emblematice: Bucovina, Ținutul Herța, Basarabia și Bugeacul – ,,subiectele” acestei cărți.
Toate ,,înţelegerile secrete” erau cunoscute și de către unul dintre apărătorii unor inculpaţi naziști – judecaţi de Tribunalul militar de la Nürnberg -, dar eforturile de a obține textele protocoalelor s-au lovit de refuzul repetat al tribunalului, sub pretextul că ,,avocatul ar fi respins să desconspire numele „aliatului” care i-ar fi dat copia documentului cu pricina”.
Paradoxal, însă, tribunalul de la Nürnberg a autorizat utilizarea documentului ,,pactului de neagresiune”, doar, pentru a demonstra că … ,,Germania a agresat URSS!”.
Avem de-a face, în acest caz, cu un exemplu de falsificare deliberată a istoriei prin refuzul de a accepta drept dovezi documente autentice și compromiţătoare pentru URSS şi aliaţii săi.
Problema ,,viziunii istorice divergente” – raportată la cazul celor ,,patru subiecte geopolitice” abordate în lucrarea de față, referitor la nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Basarabia și Bugeacul -, continuă să fie o ,,dispută” acută, în relațiile actuale dintre Rusia, Ucraina și România – sau invers -, iar cauzele acestui fenomen transcend problemele istorice în sine.
Ambițiile de mare putere regională ale Ucrainei sunt, astăzi, tot mai dificil de argumentat. Extinderea către Est a NATO, interesele geostrategice ale SUA, au oferit Kievului o nouă ,,perspectivă” și o altă ,,șansă”. Cel puțin așa au crezut bună parte dintre ucraineni. De fapt, Ucraina tocmai a devenit un pion de sacrificiu, într-un ,,krieg-spiel” ceva mai complicat.
Din nefericire, printre cei sacrificați inutil sunt și români din nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Bugeac/,,raionul” Odessa – teritorii anexate la Ucraina, după destrămarea URSS.
(…)
S-a uitat de faptul că, la ,,sugestia” Germaniei naziste, în 1940, România a trebuit să cedeze nordul Bucovinei, Ținutul Herța și Basarabia în favoarea Uniunii Sovietice, pentru …. ,,evitarea unei invazii militare pe-o scară mai largă”!
S-a uitat de ,,cacealmaua” de la 23 august 1944, de ignorarea contribuției la efortul de război împotriva nazismului și ,,răsplata” primită la Conferința de pace de la Paris, din 1947, … .
S-a uitat și de încercarea făcută în primăvara anului 1945 de a ,,extinde puterea „Radei Poporului” în județul românesc Maramureș”, cu centrul în orașul de graniță Sighetu-Marmației, doar pentru că, aici, exista o comunitate ucrainiană, de ,,rusini” și ,,ruteni”.
S-a uitat de propunerea sovietică a unui proiect – inclus în termenii ,,tratatului de pace” cu România, din 1947 -, care prevedea ca ,,portul Constanța să fie închiriat pentru 50 de ani Uniunii Sovietice pentru construirea unei baze navale”…
…
Un volum care încearcă să răspundă și la alte chestiuni dificile: Quo vadis Transnistria?
Ce se va întâmpla, de mâine, și până la orizontul anilor 2050?
Cartea propune câteva posibile scenarii pentru cele ,,patru subiecte geopolitice” – nordul Bucovinei, Ținutul Herța, Basarabia și Bugeacul -, și problemele lor ,,colaterale”: Transnistria și Insula Șerpilor. În episodul următor, vom publica câteva opinii avizate exprimate cu prilejul lansării acestei cărți incitante.
(Irina AIRINEI)
Adaugă un comentariu