AFnews
O superbă invitație la reflecție, vineri, 30 mai 2025, într-o casă bucureșteană de patrimoniu, plină de amintiri, edificată în anul nașterii conferențiarului nostru, academicianul profesor Jean Askenasy:
EFECTUL CHOPIN ASUPRA LUI MIHAI EMINESCU
Visul pune în valoare dimensiunea creatoare și modalitatea expresă de explorare a universurilor imaginare, fără a impune anumite limite dictate de rațiune. Visul deschide porțile spre o altă dimensiune, unde percepția asupra realității este remodelată. Deja nu mai putem vorbi de un eu empiric care se scufundă într-o stare de visare, ci de un eu oniric care evadează, am putea spune, într-o dimensiune a fantasmelor și a reveriei poetice. Bachelard scria că: „Visul nu este un produs al vieţii în stare de veghe. El este starea subiectivă fundamentală.”
Spicuim aici câteva gânduri din exuberanta prezentare a Profesorului Askenasy, ferment al imaginației care ne-a suscitat curiozitatea și ne-a iscat multe întrebări:
,,Am prezentat în urmă cu un an la Chișinău, la invitația academicianului Mihai Cimpoi, o încercare de reconstruire a creierului lui Eminescu.Domnul academician Mihai Cimpoi a spus, la Congresul Mondial de Eminescologie pe care l-a inițiat: <Venirea profesorului Askenasy în eminescologie este pe cât de surprinzătoare, pe atât de firească.> Ținând de ceea ce Eminescu numea ordinea naturală a lucrurilor, am ieșit, la Chișinău, cu această ipoteză: creierul lui Mihai Eminescu, creierul acestui geniu se caracterizează printr-o mutație genetică generând, o dată cu gândirea textului și ,,melodia” lui. Prozodia este în mintea acestui geniu și, în momentul când îl creează, versul îi cântă lui Mihai Eminescu.”
…
Iată ce spune Eminescu după ce a ascultat nocturnele lui Chopin:
,,Compozițiile lui Chopin m-au transformat cu desăvârșire: credeam, la un moment dat, că plutesc în sferele divine ale nemuririi dumnezeiești. Era beția inteligenței care-mi subjuga sufletul, îndemnându-mă să-mi armonizez întreaga mea ființă. Ascultând Nocturnele, m-am convins că Chopin ar fi scris poezii tot atât de geniale ca aceste compoziții. Nu poți fi mare compozitor dacă nu posezi amândouă însușirile. Regret amarnic că nu am învățat muzică fiindcă din copilărie am ascultat-o pe mama care avea un glas fermecător întrecându-se cu tata care cânta ca un adevărat artist din flaut și care descoperise în mine un muzician.”
Și despre Frederic Chopin…La 13 ani el scrie într-o poloneză foarte vie și cuceritoare o lucrare literară de mare talent. Deci Eminescu are dreptate, Chopin scrie și are talent literar, scrie în spiritul romantic al epocii, cu o tentă deosebită de sentimentalitate. Este apoi prieten cu scriitoarea George Sand. Eminescu are dreptate, Chopin poate fi și un talentat poet.
Limba preferată poloneză o cântă în minte iar Baladele sale sunt pur și simplu recitaluri literare. Asemănările între cele două genii sunt uimitoare: amândoi trăiesc 39 de ani, vârstă supranumită ,,mozartiană”.
Prima creație a lui Mihai Eminescu este poezia dedicată lui Aron Pumnul, profesorul lui care a dispărut și pe care el l-a iubit. Chopin adresează prima compoziție profesorului lui preferat în aceeași perioadă, la aceeași vârstă. Tatăl lui Eminescu și tatăl lui Chopin cântau cu talent din flaut. Repet, durata vieții amândurora e scurtă: 39 de ani. Se constată o mortalitate familială ridicată la ambii.
Despre starea de veghe și starea de vis: ,,Foarte mulți dintre pianiștii pe care i-am ascultat interpretând Chopin, i-am văzut murmurând, le-am văzut buzele lucrând tot timpul. Eminescu scrie că se simte lângă Dumnezeu când aude nocturnele.
,,Și, preluând ideea lui Roger Wolcott Sperry, despre operele create dintr-un singur suflu, dintr-o singură respirație, voi încerca să cercetez care sunt acele opere și cum se explică existența întregii opere, de la cap la coadă, dintr-o dată, în mintea creatorului. Aș da ca exemple Concertul nr. 1 pentru vioară de Mozart, ,,La Steaua” de Mihai Eminescu, Sonata a doua de Chopin. Dar asta e o temă viitoare…”
(I.A.)
Tulburător!