Vasile BÂCU: Omagierea eroilor români la Troiţa din Herţa

DUMINICA TRECUTĂ, la 28 iunie, când s-au împlinit 85 de ani de la intrarea trupelor sovietice în Basarabia, nordul Bucovinei şi Tinutul Herţa, Iângă Troiţa de la intrarea în oraș, unde au căzut cu moarte de erou căpitanul loan Boroş, sublocotenentul Alexandru Dragomir şi soldatul Iancu Solomon, fiind seceraţi din mitraliera tancului rusesc care a depăşit cu mult distanța dintre frontiera stabilită şi târgul Herţa, a avut loc a acțiunea de comemorare a bravilor militari români, care au reprezentat cu demnitate ţara, însă au plătit gestul cu propriile vieți. Pe acest loc, de-a lungul anilor, au fost ridicate căteva troiţe, ultima fiind inălțată anul trecut de herțenii recunoscători.

Serviciul divin a fost oficiat de preoţii loan Cărauşu, Ciubotariu, diaconul Casian Cărăuşu,

în prezenţa reprezentanţilor Consulatului General al României la Cemăuţi, Irina Loredana Stănculescu si Toma-Cristian Dacica, Comunităţii Teritoriale Herța în frunte cu doamna vice-primar Emilia Matei, delegaţiei din Dorohoi, conduse de dl profesor, doctor în istorie, Vasile Adăscăliței, reprezentanţilor societăţilor național-culturale Alexandru Platorov, lon Vieru, Vasile Răuţ, Vitalie Zâgrea şi alţii.

De atunci au trecut 85 de ani, însă numele lor au rămas înscrise în istorie, fapta lor e şi astăzi un model pentru actualii ostaşi care deseori, cu preţul propriilor vieţi, pun stavilă invaziei ruse în estul Ucrainei. Fie-le veşnică gloria şi amintirea noastră! 

Completăm acest articol,  spre aducere-aminte, cu următoarele:

,,În dimineața zilei de 9 iunie 1940 la orele 4, localitatea Herța a fost ocupată de armata sovietică cu elemente mecanizate. La această dată, bateria 1 (comandată de Ioan Boroș) era instalată pe poziție, în sprijinul unui detașament de infanterie. Două din carele de luptă ce inraseră în localitate au apărut în poziția bateriei și au cerut ca bateria să se predea. Căpitanul Boroș a încercat să parlamenteze cu rușii, însă ei au tres focuri de armă și pistol omorându-l pe loc, căzând la datorie între ostașii și tunurile sale. Din cele de mai sus, rezultă că ofițerul a încetat din viață în timpul și din cauza serviciului comandat. Trupul căpitanului Ioan Boroș a fost înmormântat la Dorohoi cu onoruri militare, ulterior a fost reînhumat la Bacău, o stradă din oraș i-a purtat numele până la instaurarea regimului comunist. Împrejurările morții căpitanului Ioan Boroș sunt confirmate de către C. Arig, emigrat apoi în Israel, fost soldat în bateria căpitanului Ioan Boroș. Acesta descrie cum tancurile au pătruns până la Herța, care nu figura pe harta revendicărilor teritoriale sovietice. Crezând că este o greșeală, căpitanul Boroș, însoțit de sublocotenentul de rezervă Alexandru Dragomir și de câțiva soldați, a încercat să le explice rușilor că au trecut limita de demarcație și că trebuie să se întoarcă. Arig spune că în timpul discuțiilor, pentru a-i intimida pe ruși și a-i convinge, sublocotenentul Dragomir a tras un foc de pistol în aer. Nimeni nu a fost atins, dar rușii au deschis focul cu mitralierele de pe tancuri. Au căzut morți căpitanul Ioan Boroș, sublocotenentul Alexandru Dragomir și un soldat evreu pe nume Iancu Solomon.

În acea zi, de fapt, au fost uciși cel puțin cinci ofițeri români, în afară de cei doi mai sus menționați, căpitanul Georgescu, comandantul Cercului Militar Soroca și un ofițer de grăniceri arestat de ruși la Ștefănești, județul Cernăuți, și torturat până la moarte pentru a divulga secrete militare. Altul a fost căpitanul Epure, comandant de escadron în Regimentul 5 roșiori, dislocat lângă Soroca, care a cerut rușilor să respecte graficul de deplasare și distanța de minim 4 km între cele două armate. Rușii l-au împușcat pur și simplu. A murit la Soroca, nu departe de locul unde a fost ucis generalul Stan Poetaș în 1919.” (,,28 iunie 1940 – Eroi necunoscuți” de Cristian Negrea, Revista ART EMIS, 14 iulie 2012)