Al XXV-lea Simpozion PERT desfășurat între 26-28 septembrie, a reunit, ca de altfel în fiecare an, zeci de cercetători în domeniul istoriei, scriitori, muzeografi, profesori și enumerarea poate continua.
Organizat impecabil de Fundația Culturală MEMORIA – Filiala Argeș, Asociația Foștilor Deținuți Politici din România, Primăria Pitești,Muzeul Județean Argeș, Fundația Română pentru Democrație, București,Institutul pentru Studiul Arhivelor, Chișinău, Institutul și Biblioteca Română, Freiburg, Germania, Institutul de Istorie Socială Pro Memoria, Univ. Chișinău, Republica Moldova, Centrul de Cercetări Istorice, Cernăuți, Ucraina, simpozionul s-a desfășurat în plen, apoi pe secțiuni, într-o atmosferă de emoție, de pioșenie și de intensă simțire românească, într-un mare respect față de înaintași, rude ale celor prezenți, sau eroi cunoscuți numai din relatări și documente.
Spațiul limitat al paginii de ziar nu ne permite să-i numim pe toți vorbitorii. Fiecare participant , stăpânindu-și cu greu lacrimile, a evocat acele destine frânte ale unor oameni cu înalte valori morale, care, cu mult curaj, s-au implicat , s-au jertfit și au suferit pentru tot poporul român, în perioada luptei anticomuniste din anii 50 și nu numai. Câțiva au vorbit despre propria experiență teribilă din închisori, sau a membrilor familiei.
Invitații sosiți de la Chișinău, Cernăuți, din Canada, au povestit despre eroii noștri, cunoscuți sau mai puțin cunoscuți, pe care nu trebuie să-i uităm și pe care avem datoria să-i amintim.
Am ascultat cuvântul emoționant al domnului Sergiu Rizescu, fost deținut la închisoarea Pitești, acum în vârstă de 93 de ani. Domnia sa a depănat o parte dintre amintirile din acea perioadă teribilă.
Cu mare emoție și implicare sufletească, domnul Alexandru Teodorescu, sosit special din Franța, a prezentat cartea sa Celula de minori , Cinci ani în temnițele și lagărele de muncă forțată ale României comuniste apărută în 2015 și 2022, precum și filmul scurt realizat după acest volum. Asistența a fost deosebit de emoționă ascultând relatarea despre propria arestare, pe când era elev de 17 ani.
Auzind mărturia sa și privindu-i chipul frumos, marcat însă de cele peste opt decenii de viață, cu amintiri , cu vise întunecate dar și cu speranță, mă gândeam la tăria sa de caracter , la rezistența fizică și psihică de care a dat dovadă, fiind închis în plină adolescență.
Prezența celor doi seniori, domnul Sergiu Rizescu, înalt ca bradul , ferm în exprimare, precum și domnul Alexandru Teodorescu, de o delicatețe și blândețe, ivite dintr-o mare stăpânire de sine și o adevărată filosofie a vieții a înnobilat, o dată în plus, întregul eveniment.
Îi mulțumesc și de data aceasta prietenei mele, doamna prof. Maria Mona Vâlceanu, scriitor argeșean, pentru invitația de anul trecut la acest simpozion, fără de care nu aș fi fost prezentă și în acest an. Am vorbit despre frații Cantemir și Aurel Gligor, doi conducători ale grupurilor de partizani de pe valea Crișului Alb.
Pe parcursul comunicărilor a fost menționată necesitatea prezenței tineretului , a elevilor, la aceste simpozioane. Trecutul nu se repetă, așa sperăm cu toții, dar e bine să vorbim tinerilor despre tot ceea ce a fost rău în societatea noastră, pentru ca lucrurile să nu se repete.
Nu pot încheia relatarea despre acest simpozion, fără a-mi exprima gratitudinea și admirația față de domnul prof. univ. dr. Ilie Popa care de 25 de ani, neobosit, se străduiește și reușește să reunească peste 70 de suflete care rezonează la unison, evocă și se emoționează povestind cele întâmplate pe pământ românesc.
Foarte bun articol.
Felicitări!