Felicia Nichita-Toma, Zorile Bucovinei, Cernăuți: Ce păcat că se șterg urmele românești!

Un zid s-a prăbușit la Cetatea Hotin. Această situație de urgență s-a produs ieri, 17 aprilie, scrie MB.

Informația a fost confirmată jurnaliștilor de la S4 de către directoarea Rezervației Istorice și Arhitecturale de Stat „Cetatea Hotin”, Elizaveta Buynovska, scrie BukInfo.

Potrivit acesteia, motivul ar putea fi condițiile meteorologice nefavorabile – înghețuri semnificative, precum și ploi prelungite.

Primarul orașului Hotin este îngrijorat de unde va obține bani pentru restaurare.

Ministerul Culturii și institutul de design au fost deja informați despre situație. Specialiștii lucrează la crearea unei comisii speciale care va dezvolta soluții pentru restaurarea cetății.

Despre asta a raportat șeful Oficiului de Turism din Hotin, Andrii Dranciuk. Potrivit lui Andrii Dranciuk, s-a produs o prăbușire parțială a unui zid mare. Și această prăbușire este foarte semnificativă.

„Toată lumea este în viață! Cel mai important, nimeni nu a fost rănit. Echipa DIAZ „Cetatea Hotin” și angajații Serviciului de Urgență de Stat au răspuns prompt, limitând accesul grupurilor de turiști în apropierea locului urgenței. DIAZ „Cetatea Hotin” înregistrează și pregătește documentele necesare ale comisiei”, a relatat Dranciuk, informează MB.

Istorie românească

Cetatea Hotin, care domină valea Nistrului, făcea parte din cele zece fortărețe medievale ale Moldovei lui Ștefan cel Mare. A fost parte a Moldovei încă din 1375. Primele documente ale cetății datează din vremea lui Petru Mușatinul.

Dovadă că Cetatea Hotinului a aparţinut, timp de peste 350 de ani (1350-1711) Principatului român al Moldovei, fiind apărată cu îndârjire, jertfă şi pricepere militară de oştenii moldoveni (majoritatea răzeşi sau ţărani liberi în perioada sec. XIV – XVII), stăpânii acestor pământuri, o constituie identitatea românească (moldovenească) a pârcălabilor de Hotin, din perioada sus-amintită, identitate dovedită, în hrisoavele şi uricele domneşti sau în cronicile vechi, fiind condusă de mari domni creştini precum au fost Petru I Muşat, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Bogdan al III-lea, Petru Rareş, Alexandru Lăpuşneanu, Miron Barnovschi, Ioan Vodă cel Cumplit, Vasile Lupu), a reuşit să-şi apere autonomia şi integritatea teritorială împotriva tătarilor, turcilor, polonezilor (aliaţi de multe ori cu mercenari cazaci), ungurilor şi să reprezinte şi o pavăză a creştinătăţii.

Astfel, timp de 40 de ani (1464-1504) în vremea domniei lui Ştefan cel Mare, Hotinul a revenit definitiv la Patria mamă Moldova, după 6 ani (1457-1463) de administrare poloneză. Ștefan cel Mare a întărit zidurile, în partea de nord mai puțin protejată. Cronicile vremii spun că pentru întărirea cetății, în vara anului 1479, Domnitorul Ștefan cel Mare a folosit 800 de meșteri și 17 mii de salahori.

Ce păcat că se șterg urmele românești – aici, la Hotin, nu se mai vorbește demult româna, dispar portretele marilor domnitori din galeria voievozilor. Dar urmele românești dispar peste tot în Bucovina, în Țara de Sus a Moldovei lui Ștefan cel Mare, rămâne doar o frumoasă poveste pentru urmași.