Recunoaștere internațională: Volumul Victoriei Fonari, „Timpul ancorat în presă”, premiat la EUROINVENT 202

Irina Airinei

Volumul „Timpul ancorat în presă: interviuri, cronici, articole” de Victoria Fonari, apărut la București (Ed. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, 2025), reprezintă o valoroasă culegere de publicistică și critică literară. Cartea, prefațată de președintele UZPR, Dan Constantin, analizează dinamica culturală și socială prin intermediul textelor jurnalistice, transformând efemerul presei într-o arhivă vie. Structurată riguros pe interviuri, cronici și articole, lucrarea oferă o veritabilă radiografie a vieții spirituale contemporane, subliniind rolul jurnalismului ca instrument esențial de fixare a memoriei. Această valoare documentară și academică i-a adus volumului o recunoaștere internațională de prestigiu prin premierea sa cu medalia de argint în cadrul Salonului de Carte al EUROINVENT 2026, confirmând impactul cultural deosebit al lucrării la nivel european.
În calitate de președintă a Filialei Chișinău a UZPR, autoarea evidențiază impactul acestei organizații în consolidarea identității culturale comune și în dezvoltarea unui jurnalism cultural transfrontalier. Volumul documentează activitatea filialei în promovarea cărții și în conectarea profesională a specialiștilor prin proiecte media, demonstrând funcționarea acesteia ca o rețea instituțională dinamică.
Prin acest studiu, Victoria Fonari relevă că structura pe care o conduce nu este doar o asociație profesională, ci un veritabil laborator de rezistență culturală, menit să păstreze vie memoria colectivă prin intermediul cuvântului tipărit sau rostit. Această viziune prinde viață prin acțiuni concrete coordonate de filială, care materializează conceptul central de „timp ancorat în presă”.
În optica autoarei, interviul depășește simplul exercițiu jurnalistic, devenind un instrument de arhivare a conștiinței culturale și o formă subtilă de critică dialogată. Dialogurile incluse în volum — precum cele purtate cu personalități de referință ca Nicolae Dabija sau Matei Vișniec — devin punți durabile de legătură între efemerul cotidian și memoria istorică, transformând definitiv mărturiile orale în documente literare scrise.