Maria TOACĂ: LA HRAMUL RĂDĂCINILOR NEAMULUI DIN MĂMĂLIGA, NORDUL BUCOVINEI

Valori naționale

Implantate în adâncimea veacurilor, rădăcinile băștinașilor din Mămăliga sunt încă vii și de neclintit, după cum a declarat la sărbătoarea de duminică profesoara de română Inna Ionițoi și i-au confirmat spusele talentele în permanentă creștere din această mare comună, mărginită cu două țări surori – Republica Moldova și România. Comuna Mămăliga este unica din raionul Nistru cu populație vorbitoare de limba română, averea cea mai de preț fiind oamenii care stau strajă la hotarele tradițiilor străbune. Ziua Limbii Române, sărbătorită la 31 august în România și Republica Moldova, iar din acest an marcată la nivel de stat în Ucraina, este și sărbătoarea lor de suflet. Am văzit cu câte emoții, dragoste și dăruire s-au pregătit de spectacolul din preajma Zilei de 31 august directoarea Casei de Cultură, Elvira Toporivscaia și conducătorul artistic Valeriu Andrițchi, ajutați de directorul Liceului, Ghenadie Ionițoi și profesoara Inna Ionițoi. De fapt, prinosul cel mai mare al soților Ionițoi în diadema spectacolului a fost scumpul juvaier – fiica Alexandrina, tânăra cu har divin și o voce ce-i deschde drumul spre scenele celor mai notabile teatre de operă. E suficient să amintim că Alexandrina a fost primită la una dintre cele mai prestigioase școli de muzică din Italia și din lume, Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano. După Liceul de Arte din Cernăuți a fost inclusă direct în programul de master. Dar până a le asculta și admira pe cele două vedete – Alexandrina Ionițoi, în creștere, și Calorina Jitaru, de multă vreme înălțată pe culmile afirmării și adorării oriunde-i răsună vocea, am aplaudat și alte prețioase talente. Conducătorul artistic Valeriu Andrițchi a avut grijă să îmbine armonios trei sărbători apropiate într-o singură cunună – 35 de ani ai îndependenței Ucrainei, hramul satului, sărbătorit la 28 august, și Ziua Limbii Române. Așadar, primele voci au răsunat în limba de stat, ucraineană. Minutul de reculegere pentru fiii satului și a tuturor eroilor Ucrainei căzuți în lupta cu agresorul de la Moscova a fost urmat de cântecul Nicoletei Rusnac, ca o rugăciune din inima copiilor pentru pacea pământului. Zilei Independenței au fost dedicate cântecele în ucraineană, interpretate de TRIO Casei de Cultură și de solista Olga Sainciuc. Vorbind despre origini, Mămăliga n-are nevoie să caute dovezi ale rădăcinilor românești, căci însăși denumirea spune mai mult decât orice document. Oameni de alt neam nu și-ar fi numit satul Mămăliga. Evlavioși și cu dragoste de Dumnezeu, ei și-au ales protectoare pe Maica Domnului, mărețul praznic Sfânta Maria Mare fiind și hramul satului. După cum se cinstește tradiția din bătrâni a hrămuirii între vecini, partea de spectacol ghidată de datina hramului a fost înviorată de artiști amatori din Costiceni. Olga Captar, maestră în coregrafie, a adus un minunat colectiv de dansatori, care au încins „Hora Fetelor” și au dansat „Ciuleandra”, la început lin-linuț, tot crescând în ardoare până la un zbor fulgerător. Dar ce hram și ce joc fără instrumentiști?! Nu puteau să lipsească colectivul folcloric al Școlii de Muzică din Podvirne, nici saxofonista Maria Bulbuc, nici băieții acordeoniști, printre care Anton Jitaru deținătorul Marelui Trofeu al Festivalului „În grădina cu flori multe” (ed. A XIX-a), fondat și organizat de-a lungul anilor de Iurie Levcic, directorul Centrului Bucovinean de Artă. Pe urmele lui Anton pășesc băieți mai mici decât instrumentul la care cântă, așa cum l-am văzut pe Alexandru Chițac.
Moderatoarea Inna Ionițoi s-a înduioșat și parcă-i auzeam zvâcnirea inimii când a anunțat momentele dedicate graiului matern. Pe scena Casei de Cultură din Mămăliga au răsunat versurile lui Nicolae Șapcă „Imn graiului”, cântate de Carolina pe muzică proprie. Pentru prima dată am auzit-o fără a avea alături copii din Mahala sau de la alte vetre românești. Însă avea în față familia – mama, tata, nepoatele, mătișile, nași și fini, profesoara de română Lilia Codița, îndrumătorul în ale muzicii Valeriu Andrițchi, care de 40 de ani o știe cântând, își avea tot neamul intonând într-un glas: „La mulți ani, Limbă Română!”. Până a le cânta, Carolina a făcut un preludiu, amintindu-mi de un formidabil spectacol al lui Tudor Gheorghe la Cernăuți, când legendarul trubadur ne-a ținut și o lecție de română, comentându-și fiecare piesă cântată.
Cu foc au interpretat piese populare din folclorul moldovenesc Elizaveta Damian, duetul Cezara Rurac – Tatiana Palamar și Diana Carp. Poetul Sergiu Bespalco a melancolizat atmosfera cu versuri mișcătoare de laudă graiului matern și o melodie lirică. Nostalgic și-a revărsat povestea „Viața mea” Elvira Toporivscaia. „Un cântec uitat” a scos la lumină chiar de ziua sa profesorul de muzică, Igor Savciuc, dorind cu vocea-i melancolică să oprească-n loc horele, rugând timpul să nu se grăbească. Școala primară a Lieului din Mămăliga și-a scos „Fluturașii”, învățați să zboare de doamna Tamara Gorobenco, Hora și Sârba lor cu strigături cutremurând scena. N-a rămas în urma feciorașului dansator Diana Proțko, doinindu-și dorurile cu melodia „Luna”, o piesă cu răscolitoare mesaje. Alexandrina Ionițoi, a transmis, cu vocea-i pregătită pentru operă, vibrantul liant între versurile eminesciene „Ochiul tău iubit” și muzica lui Eugen Doga, prefațându-și evoluarea cu „Fuego – cuvinte despre limbă”. Oaspete drag și mult dorit la ea acasă, Carolina Jitaru și-a plimbat la final consătenii prin miracolele copilăriei, prin dorurile și doinele neamului străbun, dând aripi imnului satului natal, pe versurile profesoarei Valentina Tanas și muzica compozitorului Dinu Matvievici, un fiul al satului Mămăliga trăitor și creator în capitala Moldovei.
Directoarea Casei de Cultură, Elvira Toporivscaia și conducătorul artistic Valeriu Andrițchi pot lăsa la o parte emoțiile vibrante. Sărbătoarea de la 30 august a șters o lacrimă de pe fața limbii române. Mai sunt multe, dar mai sunt și buni grădinari care veghează, au grijă să nu dispară rădăcinile cele adânci.