Între atâtea și atâtea păsări
ce zboară
mă închipui
una din ele
având aripe grele
de timp
înnegrite
de fum
surghiunită
de câte o furtună
și izgonită
din cuib.
Oricum și oriunde
pasărea
înseamnă zborul,
așa cum și norul
veșnic e călător.
Printre atâtea și atâtea păsări
mă închipui
una din ele
având aripile grele
de zborul
ce a fost chinuit.
Dar fără să aștept
doar mană cerească,
mi-am oblojit
rană cu rană,
încercînd mai departe
iarăși să zbor,
mai lin
mai ușor
lăsând ca destinul
să mă ducă la locul
unde îmi este adresa.
Mi s-a dăruit
și zăgaz
ca până azi
să mă bucur de frumos
și de bun
și ochii
îmi săgetează,
doritori
către cer
îndrăznind încă,
zborul.
Ascultaţi vocea poetei:
Maria Găitan ZBORUL
Adaugă un comentariu