Intru în durere /ca într-un templu de rugă./Cu ce drept?/ Nu am pierdut pe nimeni /pe nici un câmp/de luptă/şi-alăturea sunt chipuri/ce n-am cum să le ştiu/dar plângem împreună/pe tată, soţ /pe frate şi pe fiu.
Durerile ne leagă/cu aceleaşi linii dure /şi inimile-s ţăndări /şi lacrimile-amare /dar nimeni /nu-i în stare/să pună peste răni /tămada/alinare.
Orfanul cu tristețe/nedumerit rămâne/și văduvele toate /cu suflet ars, pustiu /și seci de vlăguire /părinți care așteaptă/ ca lespedea să-i cheme /alăturea de fiu…
Și intru în durere /ca-ntr-un templu de rugă/și plâng/morții altora /simțindu-i că sunt /și-ai mei…
Adaugă un comentariu