Martiri ai neamului românesc: jertfa părintelui Haralambie Balamace și a altor aromâni pentru limbă și neam

Marți, 23 martie 2021, în ziua dedicată comemorării martirilor macedo-români din Balcani, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, episcop-vicar patriarhal, a săvârșit o slujbă de pomenire pentru părintele Haralambie Balamace, ucis, alături de fratele său Sotir și de alți doi români, la Corcea în Albania, în 23 martie 1914. Slujba parastasului a fost oficiată în biserica Parohiei Mavrogheni la iniţiativa Societăţii de Cultură Macedo-Române. La eveniment au fost prezenți numeroși membri ai comunității aromâne din Bucureşti, printre care și urmași ai părintelui Haralambie. În cuvântul de învăţătură rostit la finalul parastasului, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul a evocat personalitatea părintelui martir Haralambie Balamace, evidenţiind contribuţia lui şi a altor macedo-români la păstrarea identităţii naţionale, culturale şi religioase a românilor din sudul Dunării.

Domnul Mihai Toti, vicepreședintele iniţiativa Societăţii de Cultură Macedo-Române, a vorbit despre rolul pe care l-a avut părintele Haralambie Balamace în afirmarea românismului la sud de Dunăre: „Părintele Haralambie Balamace (Papa Lambru Balamaci) a fost un exponent al românismului în sudul Dunării și, după ce romanitatea Nord dunăreană s-a despărțit de cea sud-dunăreană, a reprezentat un simbol pentru români, pentru credința ortodoxă și pentru limba română. A fost martirizat în Sfânta zi de Înviere a Domnului iar faptul că împreună cu fratele său Sotir și alți aromâni au fost uciși cu sălbăticie și batjocoriți, a reprezentat o jertfă de sânge a acestui popor pentru credință, pentru limbă iar noi care astăzi îi comemorăm, ne exprimăm marea pioșenie și mulțumire pentru efortul lor.”

În final a fost intonat imnul aromânilor, Părinteasca dimândare, scris de Constantin Belimace, un aromân născut în Macedonia, în anul 1848, în satul Mulovişte.

„Părintească blestemare/ Porunceşte cu foc mare/ Fraţi de-o mumă şi de-un tată/ Noi, Aromâni din vremea toată/ De sub lespezi de morminte/ Strigă ai noştri buni părinţi/ «Blastem mare să aibă în casă/ Care de limba lui se lasă./ Care îşi lasă limba lui/ Arză-l-ar para focului/ Chinui-s-ar de viu pe locu/ Frige-i-s-ar limba în focu /El în vatră părintească/ De copii să nu se fericească /De familie cununi să nu sărute/ Prunc în leagăn să nu înfaşe/ Care fuge de a lui mumă/ Şi de parintescul nume /Fugi-i-ar dorul Domnului /Şi dulceaţa somnului!»“

Această comemorare, organizată de Societatea de Cultură Macedo-Română, are loc în fiecare an începând din 2016.

(Irina Airinei)