AFnews
(Maria Găitan Mozes la Cenaclul MIRCEA ELIADE din Denver, Colorado)
Nu râvnesc la rodul
din grădina vecină,
îl am pe al meu
atât cât am trudit
pentru sămânța aleasă,
pusă în pământ,
după vrednicia și priceperea moștenită.
Asta nu înseamnă
să nu mă bucur
de umbra și încărcătura
de flori ori de poame
de pe un ram care trece peste gardu-mi.
Să nu sorb din mireasma florilor
din răzoare
când pe înserare
vântul lin o împrăștie
printre vecini, dăruindu-se.
Nu opresc nicio floare agățătoare
care lasă ghirlanda hai hui
spre intrarea vecinei
care poartă o nu știu ce supărare
și nu îmi vorbește.
Rădăcina florii îmi aparține
deși crește cum vrea.
Nu râvnesc la nici un alt fel de bogăție.
Ceea ce am e destul
și Creatorul ne-a pus
grădinile lumii la îndemână
să le putem privi.
Și atunci de ce să fiu lacomă și hapsână
peste tot ceea ce este
în preajmă și vizavi ?
Adaugă un comentariu