Trio-ul în sol minor al lui George Enescu redescoperit și promovat, în SUA, de pianista ANGELA DRĂGHICESCU-GOLDSTEIN, a fost prezentat și publicului român, în cadrul actualei ediții aniversare a Festivalului „George Enescu”, o versiune memorabilă, avându-i ca parteneri pe ELIAS GOLDSTEIN, violist capabil de ireale rafinamente, pe violonistul NOAH BENDIX-BALGLEY, cu minunata sa vioară Bergonzi și pe violoncelistul STEPHAN KONCZ care, și el, face parte, alături de cei amintiți mai sus, din elita solisticii mondiale de coarde.
Irina Airinei: Cum ați reușit să vibrați la unison ca un singur instrument?
Angela Drăghicescu-Goldstein: Când am intrat pe scenă și m-am așezat să cânt, în momentul acela am uitat de absolut orice, am reușit, parcă, pentru prima dată, după o perioadă destul de lungă, să mă pierd în muzică. Programul original a cuprins Trio-ul de Enescu și primul Cvartet de Enescu in re major. Dar pandemia pentru noi, muzicienii din afară, a schimbat programul de repetiții pentru că noi nu mai puteam să ne întâlnim înainte. Cvartetul mai era cântat în program de o altă formație așa că am vorbit cu domnul director Mihai Constantinescu și l-am schimbat cu o piesă de Mozart care era foarte potrivită mai ales pentru conexiunea tonalității sol minor.
I.A.: V-ați armonizat perfect…Ați creat impresia că vă cunoșteați de când lumea…
A.D.-G.: Noi între noi nu ne știam dinainte. Eu știam despre violonist că el a fost la concursul Enescu, aflasem că iubește România. El a cântat, de multe ori, și Balada lui Porumbescu. Este prim-concert maestru la Filarmonica din Berlin și mi-a spus la telefon: „Eu sunt îndrăgostit de România și de marii ei compozitori. De aceea, am fost, de fapt, și la concurs.” Pe Stephan l-a adus el. Și când am alcătuit formația camerală, aveam nevoie și de un violist…Bineînțeles că am știut un violist foarte bun care era chiar la mine în casă… A fost un recital cameral extraordinar.
I.A.: Cum este receptat, azi, Enescu, în America?
A.D.-G.: Enescu în America e foarte bine primit, e foarte bine văzut, este îmbrățișat. Eu, de fapt, m-am îndrăgostit de Enescu în Statele Unite unde continui să îi promovez muzica și modul cum se oglindește cultura română în piesele lui. Lumea iubește România și datorită FESTIVALULUI ENESCU inițiat de Lordul Yehudi Menuhin în memoria Maestrului.
În orice context, promovez România și mai ales piesele enesciene redescoperite de care lumea nu știe…
Ascultătorii străini percep România prin muzica lui Enescu. În America mi s-a propus să interpretez sonata a treia pe care acolo am cântat-o de cel puțin 20 de ori numai pe teritoriul american. Sonata a treia m-a fascinat, este o piesă de o complexitate rară, m-am îndrăgostit de muzica asta și, după aceea, când am fost la Paris, am ajuns la mormântul lui, am început să îi cunosc viața și mi-am dat seama ce român și ce om extraordinar a fost și, din momentul acela, m-a captivat. „Drăghicescu rimează cu Enescu” mi-a spus cineva și mi-a plăcut. Am vrut să îl descopăr și să îl înțeleg, a fost o revelație pentru mine. Sonata a treia de Enescu este foarte mult cerută străinătate. Am foarte multe cereri de interpretare a Sonatei a III-a. Este o problemă cu partiturile pentru că nu se pot cânta decât cele care au fost publicate, puțini știu de piesele nepublicate, de exemplu Trio-ul pe care l-am interpretat. El este publicat în 2016, dar într-un un tiraj limitat, dar dacă eu nu aș fi făcut această promovare și nu l-aș fi adus oamenilor în atenție, nu s-ar fi aflat de acest minunat Trio. O mare problemă cu care se confruntă România este faptul că nu sunt accesibile partiturile enesciene. De exemplu, Sonata „Torso”, a patra sonată din care el a scris o singură parte: publicația care există este la Conservator… În afară de Remus Azoiței care a făcut o integrală a partiturilor pentru vioară de Enescu, nu prea știe nimeni de Sonata „Torso” (rămasă neterminată, din ea a compus o singură parte). Cei care au ascultat-o au fost atât de fascinați de ea și uimiți auzind că mai există această piesă. Sonata „Torso” se poate programa împreună cu alte partituri care nu au fost terminate,ale altor compozitori, este o descoperire, o revelație pentru oricine a ascultat-o pentru că Sonata „Torso” este minunată. Am un proiect frumos în acest sens.
I.A.: Mult succes și vă mai așteptăm!
Bravoooo. Felicitari Irinei pentru interviu și felicitări Angelei pentru răspunsurile absolut deosebite și pline de dragoste pentru muzica, pentru Enescu și în final pentru Romania, tara de origine a Angelei Draghicescu Goldstein.