Copiii au au cântat cum au putut tânguirea Prohodului, după cuvioșii părinți, pentru cea mai mare durere și nedreptate de pe pământ, care avea să se întâmple vreodată. Au ascultat cu răbdare, de la început, până la sfârșit, despre calvarul de la Golgota, le-am povestit semnificația Sfântului Epitaf…
Au trecut cuminți pe sub Sfântul Aer și au avut mare grijă să nu – și ardă străițele cu lumânările.
L-au îngropat pe Iisus, împreună cu toată lumea prezentă…
iar târziu, la cuvântul de învățătură, așezați pe jos, au început a clipi, care de care mai des.
Moș Ene, a venit cu cântări triste, de îngropăciune, pentru cel mai iubit Fiu, care în fiecare an moare răstignit, pentru a împlini voia Tatălui Său. Lectia supremă și profundă a iubirii, prin jertfă.
Nu știu cât au înțeles puiuții, dar sunt sigură, că peste ani, își vor aminti de comuniunea cea tainică din mănăstire și vor face la fel, cu ai lor copii.
Să vă răsplătească Dumnezeu jertfa și dragostea, răbdarea cu care ați stat smirnă, în fața Sfântului Altar!
Mulțumim, cuvioasă Maică stareță Stavrofora Benedicta, pentru că iubiți și primiți mereu, copiii la rugăciune!
Iar Dumneavoastră, cei ce citiți, să vă fie postul spre bucuria Sfintei Învieri, cu sănătate și belșug în casă.
Adaugă un comentariu