„Iisus murea pe cruce, sub arşiţa grozavă,/ Pălea curata-i frunte ce-o sîngerase spinii,/ Pe stîncile Golgotei tot cerul Palestinii/ Părea că varsă lavă./
/ Şi chiar în clipa morţii huliră cărturarii,/ Cu fierea oţeţită îl adăpau străjerii./ Rîdea în hohot gloata de spasmele durerii/ Şi-L ocărau tîlharii …// Zdrobită, la picioare-i zăcea plîngînd Maria/ Şi-adînc zbugnea durerea din inima-i de mamă./ Alături Magdalena, în lunga ei maramă/ Ţipa văzînd urgia”.
ALEXEI MATEEVICI: „Hristos a înviat”
„Lumini lucesc la gura mormîntului deschis/ Întunecimea piere o clipă-n toată firea…/ Hristos învie!… Paznici, să fie vouă vis?/ Lumina vă orbeşte, v-a înlemnit uimirea./ Lumina din lumina cerescului cuprins/ Luceşte-acum pe chipu-I. Îl nalţă biruinţa./ Şi, lepădînd pămîntul, îl lasă foc nestins/ Pe calea mîntuirii; nădejdea şi credinţa./
Cu moartea Sa pe cruce, murind nevinovat,/ Ne-a dat El nouă pilda a marei jertfi de Sine./ Cu moartea Sa pre moarte călcînd a înviat/ Spre învierea vieţii în faptele de bine”.
Adaugă un comentariu