Acad. Dimitrie Onciul doarme în Cernăuți pentru Eternitate

Anul acesta, la 20 martie, s-au împlinit 100 de ani de la moartea istoricului Dimitrie Onciul, membru titular (aprilie 1905), vicepreşedinte (1913-1916; 1919-1920) şi preşedinte al Academiei Române (1920-1923).

Născut la 26 octombrie/7 noiembrie 1856, la Straja, judeţul Suceava, a absolvit Facultatea de Filosofie a Universității din Cernăuţi între anii 1876-1879, studiind istoria și georgrafia și continuându-și studiile la Viena între anii 1879 şi 1881, cu o bursă anuală de 200 de florini din partea Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. În perioada studenţiei, devine membru al Societăţii „Arboroasa” şi întemeiază și conduce Societatea „Junimea”. Studiază epigrafie latină, diplomatică, paleografie şi sigilografie la Universitatea şi Institutul de Istorie Austriacă din Viena. În anul 1884, şi-a susţinut, la Universitatea din Cernăuţi, teza de doctorat cu titlul „Despre începuturile statului român”.

Bustul de bronz al lui Dimitrie Onciul, realizat de sculptorul Corneliu Medrea, a fost inaugurat la 26 octombrie 1928, în grădina „Junimii” de pe strada Universităţii. A dispărut în perioada sovietică, a fost găsit mai târziu iar, în prezent se află la Muzeul Bucovinei din Suceava, scrie Gazeta de Herța.

Între anii 1885-1896, a fost profesor la Liceul şi la Şcoala Normală din Cernăuţi, unde a predat Istoria şi Limba Română.

În 1889 este ales membru corespondent al Academiei Române.

În perioada 1896-1923, a fost profesor de Istorie veche a românilor la Universitatea din Bucureşti, iar între anii 1919-1923, a fost decan al Facultăţii de Litere.

În 1905 a fost ales membru titular al Academiei Române, în discursul de recepţie susţinut la 22 martie 1906, Dimitrie Onciul afirmând: „Prin conştiinţa trecutului, a înţelege prezentul şi a îndrepta viitorul este problema cea din urmă şi tot rostul istoriei”.

A fost vicepreședinte (25 mai 1913 – 28 mai 1916, 11 iunie 1919 – 12 iunie 1920) și președinte (12 iunie 1920 – 20 martie 1923) al Academiei Române.

În anul 1919 a fost ales şi preşedinte al Comisiunii Monumentelor Istorice, inaugurând, în mandatul său, cercetările arheologice medievale, fiind preocupat mai ales de salvarea monumentului de la Curtea de Argeş.

(Bustul lui Dimitrie Onciul situat în curtea Arhivelor Naționale, realizat de Mihai Onofrei în 1926.)

A condus Arhivele Statului din Bucureşti, în această calitate întemeind, în 1922, Comisia Consultativă Heraldică – al cărei prim preşedinte a fost.

Este creatorul Şcolii critice în istoriografia română, activitatea sa ştiinţifică concentrându-se, în principal, asupra a două mari puncte: originea şi dezvoltarea poporului român şi modul de formare al Ţărilor Române ca state de sine stătătoare. S-a ocupat de problema originii românilor, demonstrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părţi ale Dunării şi respingând teoria migraţiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică.Publică, printre altele: „Dragoş şi Bogdan, fondatorii principatului românesc” (1884), „Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţei românilor în Dacia Traiană de A. D. Xenepopol. Dare de seamă critică” (1885), „Radul Negru şi originele Principatului Ţări Româneşti” (1891-1892), „Originile Principatelor Române” (1899), „Papa Formosus şi tradiţia noastră istorică” (1900), „Românii în Dacia Traiană până la întemeierea principatelor” („Chestiunea română”, 1902), „Tradiţia istorică în chestiunea originilor române” (1907), „Ideea latinităţii şi a unităţii naţionale (1919), „Zür Geschichte der Bukowina” (1887), „Din istoria românilor din Maramureş” (1890), „Date istorice despre Banat” (1919), „Date istorice asupra Dobrogei” (1919).

A publicat documente descoperite în arhivele din Viena, printre care: „Acte privitoare la instalarea episcopului Dosoftei în Cernăuţi la 30 ianuarie 1872. Culegere din Arhiva Ministerului I.R. de Războiu din Viena”, 1890; „Documente inedite privitoare la istoria românilor”, 1392 etc.

Se stinge din viață la 20 martie 1923, la Bucureşti. Este înmormântat în Cimitirul Horecea din Cernăuți. Monumentul regretatului Dimitrie Onciul a fost sfinţit de un sobor de preoți din Suceava și Cernăuți. La comemorarea celor 100 de ani de la trecerea în veșnicie a lui Dimitrie Onciul, monumentul a fost restaurat datorită eforturilor depuse de Societatea „Golgota” a Românilor din Ucraina.

Irina Airinei, fotografii realizate înainte de restaurare