Rachetele din Gaza luminează cerul şi explodează pe casele din Israel. Tzahalul ripostează, bombardând ținte în Gaza şi din nord. Protestatarii din Londra, Toronto, Buenos Aires şi Cape Town se dezlănțuie împotriva ambasadelor israeliene.
Aceasta este realitatea zilelor noastre. Antisemitismul s-a dezlănțuit în toată lumea. Oamenii au dreptul să protesteze, dar, când incendiază instituțiile evreieşti, scandează obscenități antiisraeliene şi molestează evreii, cineva trebuie să intervină. Când Turcia neagă drepturile kurzilor, protestatarii de la Paris atacă cetățenii francezi de origine turcă şi profanează moscheile?
Când Rusia invadează Ucraina, protestatarii din Amsterdam atacă ruşii expatriați şi le spurcă cimitirele? Când China adună uiguri pentru „reeducare” sau sterilizare forțată, mafia din Londra vandalizează restaurantele chinezeşti şi agresează la întâmplare oameni cu aspect asiatic? NU! Atunci de ce când Israelul este nevoit să-şi apere patria, toți evreii sunt nişte monştri care trebuie atacați?
Fiecare presupune că ştie cine e vinovat şi care este cea mai bună decizie cu privire la bine şi la rău. Au şi palestinienii dreptul la un stat? „Da!” Ei sunt acolo de generații iar unii dintre ei îşi pot urmări descendența încă din timpul cuceririi romane. Israelul îi discriminează şi îi asupreşte pe palestinieni? Nu! Douăzeci la sută din populația Israelului este arabă palestiniană. Sunt cetățeni israelieni şi au aceleaşi drepturi ca israelienii evrei; drepturi democratice depline şi egale, inclusiv dreptul de a vota şi de a participa la Knesset. Palestinienii israelieni frecventează universitățile şi contribuie, în număr mare, la profesii precum medici, asistente şi farmacişti.
Atacul la care am asistat la 7 octombrie este, fără îndoială, cel mai grav atac împotriva civililor evrei de la al Doilea Război Mondial. Amploarea atrocităților depăşeşte imaginația – nu simple împuşcături, ci tăierea gâtului, decapitarea, arderea de vii, violul, luarea de ostatici, afişarea publică a victimelor ca trofee de război. Printre victime se numără bebeluşi, copii şi bătrâni.
Statistic, ceea ce s-a întâmplat pe 7 octombrie este de zece ori mai rău decât 9/11. Pe 11 septembrie, au fost 3.000 de victime printre 300 de milioane de americani, ceea ce reprezintă 0,001% din populație. Pe 7/10, au fost 1.500 de victime între nouă milioane de israelieni, ceea ce reprezintă 0,017% din populație. Este dificil să reacționezi exagerat la asta.
Un mod de a privi situația este că Hamas nu numai că îi ține ostatici pe israelieni, ci îşi ține ostatică întreaga populație din Gaza. Ei ştiau că Israelul va reacționa şi ştiau că propriul lor popor va plăti prețul. Nu este prima dată când Israelul atacă Hamasul cu forțe terestre. De fiecare dată ne-am oprit înainte de a zdrobi organizația teroristă din cauza victimelor inacceptabile şi a presiunii opiniei mondiale, în special din partea SUA. Sperăm ca de data aceasta Tzahalul să meargă până la capăt. Israelienii consideră că rezultatul neterminării misiunilor de atunci au avut ca rezultat evenimentele oribile din 7 octombrie. Hamasul trebuie eliminat indiferent de cost, chiar dacă aceasta înseamnă pierderi colaterale în civili palestinieni sau punerea în pericol a ostaticilor israelieni.
Hamasul nu poate fi învins fără distrugeri enorme şi pierderi de ambele părți; chiar şi aşa, este foarte posibil ca ideologia lor criminală să apară din nou sub o altă formă. Până la urmă, din acțiunile Hamas se poate trage concluzia că atât teroriştii cât şi celelalte organizații susținute de Iran sunt total dezinteresate de un stat palestinian.
Scopul lor final este un Califat care să cuprindă întregul Orient Mijlociu şi nu numai.
Adaugă un comentariu