CLEOPATRA LORINȚIU, SIMANEI HAVERUT. SEMNE DE PRIETENIE (II)

Lector dr. CARMEN DIMITRIU
Institutul Limbii Române-București/Universitatea din Tel Aviv-Departamentul de limbi străine

Partea a II-a a acestui florilegiu, intitulată sugestiv FĂ RAI DIN CE AI!, nu ne aduce mai puține delicii artistice, rafinate comentarii, aspecte inedite, evenimente de care avem nevoie să știm, întâlniri surprinzătoare.

O astfel de întâlnire este cea a israeliencei Suly Bornstein Wolff, cu o interesantă experiență de ”cetățean al lumii”:
„În pictură, colaj, instalații, mai toate provenite prin reciclarea materialelor, în sticlărie și tehnici mixte, această plasticiană ne oferă un fel de mixtum compositum al lumii de azi, nuanțată prin afinități estetice, reunite prin tehnici și idei, printr-o vocație a metaforei translatată în culoare și formă. În galeria ei din Neve Tsedek, la Tel Aviv, alături de curatoarea expozițiilor ei, Vera Pilpoul, am avut și eu revelația unei noi vieți acordate obiectului umil, refolosit și ridicat la rangul de sursă de inspirație. De aceea am intitulat prima ei prezență în România care s-a petrecut printr-o expoziție de autor în Galeria de artă contemporană a prestigiosului Complex Muzeal Bistrița-Năsăud: „Fă Rai din ce ai!”. Afinități elective O legătură România-Israel explicată în puține cuvinte și imaginea expoziției „Fă Rai din ce ai!”

Partea a III-a, prin însuși titlul ei, ne cheamă într-o lume a emoției și a semnului artistic: CÂTEVA EMOȚII ȘI SEMNE.

Aici autoarea ne cheamă să ,,vedem ” fotografiile lui Vladi Alon din expoziția „Pareidolia”.Erudiția autoarei se vădește în explicarea termenului mai rar întâlnit care denumește expoziția:

„Expoziția se cheamă „Pareidolia”, este un termen folosit mai rar. Pareidolia înseamnă tendința de a interpreta un stimul vag ca fiind ceva cunoscut de cel care observă, cum ar fi formele ce apar în nori, fețele ce par a apărea în obiecte neînsuflețite sau modele abstracte. Termenul vine din greacă,și a fost introdus prin lumea culturală germană chiar prin 1866 de Karl Ludwig Kahlbaum în cartea lui «On Delusion of the Senses».”

Uneori autoarea îți amintește despre artiști despre care voia să scrie de mult timp, iar în această carte le dă locul cuvenit.

Este și cazul lui Andy Ceaușu: „Evenimentele sale etalate în fața publicului larg nu au lipsit, iar eu m-am obișnuit să îl numesc în gând Omul-Orchestră. Nu e foarte original, dar ce orchestră neobișnuită întruchipează acest, cum își spune el cu hazoasă autoironie, „inginer” care nu încetează să ne uimească prin sumedenia sa de calități și vocații artistice aflate într-un soi de bătălie spațială în cariera sa (spațială în sensul ocupării spațiului vieții sale cotidiene, evident).”

Fascinată de-a lungul carierei sale de arta plastică, Cleopatra Lorințiu se oprește și asupra luminii din pictura Lianei Saxone Horodi:

„Critici de specialitate renumiți au reușit să traducă în vorbe esența picturii ei: timișoreanul Victor Neumann vorbea, pe drept cuvânt, despre întâlnirea Orientului cu Occidentul în opera ei, analizând comparativ picturi înfățișând vechiul București și cartierul Wadi Nisnas, veche parte a Haifei.”

De asemenea, ne atrage spre personalitate plurivalentă a artei secolului XX, Marcel Iancu, ale cărui viață și operă sunt legate de sinuosul parcurs al curentelor culturale europene:

„…pictor, arhitect, grafician și eseist, născut în 24 mai 1895 la București, el și-a început drumul de excepție în cultură de la 17 ani, vârsta la care împreună cu adolescenţii Ion Vinea și Samuel Rosenstok (alias Tristan Tzara) scoteau la București revista „Simbolul”… Sosit la Zürich în 1915, pentru a studia arhitectura la Institutul Politehnic, a intrat în mediul artistic din jurul Cabaretului „Voltaire”, unde îl cunoștea pe Hans Arp și se reîntâlnea cu Tristan Tzara: acela a fost actul de naștere al mișcării dadaiste…”

Cu o metaforă frumoasă este caracterizată creația Cristinei Weiss:

„…povești din broderii O lume paradoxală și incitantă ne sugerează lucrările Cristinei Weiss, executate cu tehnici de colaj textil, broderie. Artista creează de fapt o colecție de lucrări realizate printr-o viziune picturală, să nu uităm că ea și-a încercat puterile și în alte genuri, precum pictură și sculptură.”

Ca „actualitate culturală”, aflăm despre mesagerii arhitecturii românești în Israel și Expoziția „7 Pionieri Evrei ai Arhitecturii Moderne din România”:
„La Galeria Uniunii Arhitecților din Israel (la Migdalor – Tel Aviv-Yaffo) așezată aproape de răsuflarea Mediteranei, am asistat de curând la ceea ce aș putea numi fără teamă de greutatea vorbelor, o întâlnire de substanță. Un grup de arhitecți valoroși din România, printre care însăși președinta Uniunii Arhitecților, arh. Ileana Tureanu, prof. univ. dr. arh. Sorin Vasilescu și arhitecți din Israel, președintele Uniunii Arhitecților, arh. David Knafo, personalități ale arhitecturii israeliene, unele din ele cu evidente rădăcini românești, au fost împreună participanți la un eveniment reușit, deopotrivă profesional și artistic, un schimb de opinii și un bun prilej de împrietenire.”

Vorbindu-ne despre schițele și desenele lui Baruch Elron autoarea ne transmite din bogatele sale cunoștințe despre artă, aspecte inedite, cum ar fi cele despre curentul de care lumea artistică a secolului al XX-lea a fost fascinată, un curent cultural preluat din pictură ,cuceritor, ulterior în proză,- ba chiar în film: realismul magic.

„Personal, sunt fascinată de desen, schiță, crochiu, fie că e vorba despre o prefigurare a unei picturi ori sculpturi, ori că e vorba despre o lucrare care rezistă în sine. Tocmai de aceea partea de desen (în cărbune, peniță, creion ori tuș) din ansamblul operei lui Baruch Elron îmi este cea mai aproape de suflet și, de ce nu, de preferința mea artistică.”

Un eveniment interesant ,semnalat cu apreciere, a fost expoziția plasticienei israeliene Bella Rosenbaum sub semnul bucuriei culorii.
„De la prima vedere m-au cucerit pânzele Bellei Rosenbaum fiindcă erau dezinvolte, inspirau o bucurie a desenului și o „frazare” plastică imaginativă și personală. Îți declarau instantaneu că sunt făcute din inimă, că vin dintr-un preaplin destăinuit. ”
Nostalgice amintiri ale tinereții , în Iași, dulcele oraș moldav, Iași-ul marilor iubiri, se răscolesc prin pictorița Bianca Boroș :
„Când am văzut lucrările venite de la Iași la Tel Aviv, m-am gândit imediat că de fapt ele sunt un filtru, un filtru al unei vârste pentru nostalgiile altor vârste. Un fel de „cadou” dinspre o generație spre altă generație. Oarecum neobișnuit. Ca să înțelegeți, vă voi spune că picturile (realizate în tehnici combinate, apă, ulei, zaț de cafea, amestecuri originale) pleacă nu doar din figurativ, ci chiar 127 din teme precise: clădiri vechi, locuri emblematice pentru lumea comunității evreiești ieșene de acum o sută, o sută cincizeci de ani: Poarta cimitirului evreiesc, Sinagoga Mare, Palatul Braunstein. Dar și din emblemele Iașiului cultural: Palatul Culturii, Târgul Cucului, strada Lăpușneanu.”

Așadar, cartea doamnei Lorințiu este un periplu minunat prin creațiile unor artiști pe care ne-am bucura să-i cunoaștem, plină de sugestii pentru hrana sufletului înfometat și însetat de a-și alunga tristețea, de a-și găsi , în momentele de liniște, speranța că facem parte din marea creație divină , că semenii noștri talentați pot transfigura temerile, întrebările, speranțele noastre, prin harul ce Dumnezeu li l-a dat. Plină de dar și har este și doamna Lorințiu, prin tot ceea ce creează, prin tot ceea ce ne dăruiește.