Masacrul de la Fântâna Albă: ,,Noi vrem patria noastră românească și biserica noastră strămoșească!”

Dr. MIHAI NICOLAE:

,,Pe data de 26 iunie 1940, ora 22:00, Uniunea Sovietică a adresat României o notă ultimativă solicitând retrocedarea Basarabiei și transferul părții de nord a Bucovinei cu titlul de despăgubiri. În ziua următoare, 27 iunie 1940 a urmat cel de-al doilea ultimatum care soma guvernul român ca, în patru zile, să evacueze administrația și armata cu începere din 28 iunie ora 12:00. În ziua de 28 iunie, Armata Roșie a forțat Nistrul pe teritoriul actualei regiuni Cernăuți patrunzând în Bucovina ,,pentru triumful dreptății sociale ” și,,pentru a elibera populația de …jugul asupritorilor români „.

Pentru bucovineni, ca și pentru basarabeni începe, înainte de vreme apocalipsa : închisoare, deportări, masacre.

Statul totalitar sovietic a înființat regiunea Cernăuți , cu Bucovina de nord, Ținutul Herța și părți din județul Hotin al Basarabiei.

În perioada 1940-1941, ocupația bolșevică a implementat modelul politic și social experimentat în Rusia. NKVD-ul a fost întărit prin resurse și oameni. Au fost arestați fruntașii bucovineni care se opuneau sistemului colectivist. Țăranii mijlocași au fost deposedați de micul lor avut. Locuitorii care fuseseră în școlile românești au fost considerați potențial ,,periculoși” și prin urmare au fost expediați pentru ,,reeducare” în lagărele de muncă din Uniunea Sovietică. Nemulțumiții au fost urmăriți penal pentru ,,trădarea patriei sovietice”, cu toate că acești oameni nu cunoșteau decât o singură patrie: România.

Pe data de 1 aprilie 1941, coloane lungi de oameni s-au îndreptat spre frontiera hotărâți să treacă în România. Drumul calvarului a fost reconstituit de ziaristul Ion Dominte care a publicat în perioada februarie – mai 1942 în ziarul ,,Bucovina” din Cernăuți . În ziua fatidică, grupuri de oameni din satele Cupca, Pătrăuții de Sus, Pătrăuții de Jos au plecat spre Suceveni , unde s-au întâlnit cu alte grupuri venite din Carapciu, Iordănești , Ropcea, Mihuceni, Trestiana și Petriceni. Coloana se întindea pe o distanță de  aproape 2 km. Au plecat spre frontieră  dimineața , după ce au dat la vite mâncare și apă. Țăranul Timiș Vasile din Cupcea a rostit o rugăciune , repetată de toți cei prezenți. Unele dintre grupuri purtau cruci și prapori luate din biserici.  La Hliboca s-a strigat : ” Ori plecați, ori lăsați-ne să plecăm noi peste graniță și vă lăsăm gospodăriile noastre cu vite cu tot. Noi vrem patria noastră românească și biserica noastră strămoșească de care voi vă bateți joc. Nu putem schimba libertatea noastră pe jugul vostru de oțel. ”

Pe drumul forestier care iese din Suceveni , șerpuind circa 9 km prin pădure, în Poiana de la Varnița, trupele sovietice erau pregătite să-i oprească . Doar la câțiva kilometri de frontiera României ( Punctul numit Poiana Varnița se afla lângă satul Fântână Albă, Adâncată -azi Hliboca – reg. Cernăuți ) . Soldații au deschis focul cu mitralierele, ucigând bărbați, femei, copii, tineri și bătrîni. Nici până astăzi nu se cunoaște exact numărul victimelor. Se estimează că au fost mitraliați 2000 -4000 de români.
Martorii oculari au susținut că gropile erau deja săpate iar răniții au fost executați sau îngropați de vii. Unii au fost ridicați de NKVD pentru a fi închiși, torturați și apoi uciși. ( Se urmărea depistarea tuturor organizatorilor .)

După ce, inițial a atribuit genocidul fie românilor , fie armatei germane, propaganda sovietică a admis că armata roșie a creat acest ,,regretabil incident de frontiera”, precizând că nu au pierit încă decât 20-30 de țărani români care au încălcat regimul zonei de graniță…

Prin Legea nr. 68/10 mai 2011 Parlamentul României a instituit ziua de 1 aprilie ca Zi Națională de cinstire a memoriei românilor-victime ale masacrelor de la Fântână Alba și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în Ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie.

(Fragment din ,,Călătorii identitare. Româniie megieși”, vol.II, în curs de apariție)

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.