Părinții Fondatori ai Uniunii Europene pentru PACE și SOLIDARITATE


,,Facem un mare experiment, împlinirea aceluiași vis recurent către care timp de zece secole au tins popoarele Europei: crearea între ele a unei organizații care să pună capăt războiului și să garanteze o pace eternă. Biserica romană din Evul Mediu a eșuat în cele din urmă în încercările sale care au fost inspirate de preocupări umane și umane. O altă idee, cea a unui imperiu mondial constituit sub auspiciile împăraților germani era mai puțin dezinteresată; se baza deja pe pretenţiile inacceptabile ale unui „Führertum” (dominarea dictaturii) ale cărui consecințe le-am experimentat cu toţii.

Mințile îndrăznețe, precum Dante, Erasmus, Abate de St-Pierre, Rousseau, Kant și Proudhon, creaseră in abstracto cadrul pentru sisteme care erau atât ingenioase, cât și generoase. Titlul unuia dintre aceste sisteme a devenit sinonimul a tot ceea ce este impracticabil: Utopia, ea însăși o operă de geniu, scrisă de Thomas More, cancelarul lui Henric al VIII-lea, regele Angliei.
Spiritul european înseamnă a fi conștient de apartenența la o familie culturală și de a avea dorința de a servi acea comunitate în spiritul reciprocității totale, fără niciun motiv ascuns de hegemonie sau de exploatare egoistă a altora.

Secolul al XIX-lea a văzut că ideile feudale s-au opus și, odată cu apariția spiritului național, naționalitățile s-au afirmat. Secolul nostru, care a fost martor la catastrofele care au avut ca rezultat ciocnirea nesfârșită a naționalităților și naționalismelor, trebuie să încerce și să reușească să reconcilieze națiunile într-o asociație supranațională. Acest lucru ar proteja diversitățile și aspirațiile fiecărei națiuni, coordonându-le în același mod în care regiunile sunt coordonate în cadrul unității națiunii.”
— Robert Schuman, vorbind la Strasbourg, 16 mai 1949

Declarația a avut mai multe scopuri:

nașterea Europei ca entitate politică,
de a face imposibil războiul între statele membre,
de a încuraja pacea mondială,
de a forma o agenție anti-cartel în industriile cărbunelui și oțelului din țările membre,
de a revitaliza economia europeană în ansamblu, începând cu sectoarele cărbunelui și oțelului,
de a oferi lumii producția de cărbune și oțel fără distincție sau excepție, cu scopul de a ridica nivelul de trai și de a promova dezvoltarea internațională, inclusiv în Africa.

OMAGIU ADUS PĂRINȚILOR FONDATORI AI EUROPEI, monumentul din fața casei lui ROBERT SCHUMAN din Scy-Chazelles: ALCIDE DE GASPERI, ROBERT SCHUMAN, JEAN MONNET ȘI KONRAD ADENAUER

Jean MONNET și Robert SCHUMAN pentru o Europă a Păcii și Prosperității

Jean Monnet, economist politic și diplomat francez, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost numit președinte al Comitetului de Coordonare Economică Franco-Britanică. În iunie 1940, el i-a sugerat lui Winston Churchill o unire franco-britanica. După armistițiul franco-german a plecat la Washington D.C., iar în 1943 a fost trimis la Alger pentru a lucra cu administrația Franței Libere de acolo. După eliberarea Franței, Monnet a condus un comitet guvernamental pentru a pregăti un plan cuprinzător pentru reconstrucția și modernizarea economiei franceze. La 11 ianuarie 1947, Planul Monnet a fost adoptat de guvernul francez, iar Monnet însuși a fost numit comisar general al Consiliului Național de Planificare. În mai 1950, el și Robert Schuman, pe atunci ministrul de externe francez, au propus înființarea unei piețe europene comune a cărbunelui și oțelului. Șase țări – Franța, Germania de Vest, Italia, Belgia, Țările de Jos și Luxemburg – au semnat în 1951 tratatul de înființare a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Din 1952 până în 1955, Monnet a fost primul președinte al Înaltei Autorități a CECO. CECO a inspirat crearea Comunității Economice Europene, sau Piața Comună, în 1957.

În 1955, Monnet a organizat Comitetul de Acțiune pentru Statele Unite ale Europei și a fost președinte al acestuia din 1956 până în 1975. În 1976, șefii celor nouă guverne ale Pieței Comune l-au numit pe Monnet cetățean al Europei. În același an, a publicat Mémoires (Memorii, 1978).

Planul Schuman, propunerea ministrului francez de externe Robert Schuman la 9 mai 1950, pentru crearea unei autorități unice care să controleze producția de oțel și cărbune în Franța și Germania de Vest (azi Germania), care să fie deschisă pentru aderare altor țări europene. Propunerea a fost realizată în Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, iar planul a pus bazele înființării, în 1958, a Comunității Economice Europene.

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.