Col. (r) Lector. univ. dr. Tiberiu Tănase: Marea Adunare Națională de la Blaj, unul din cele importante momente din istoria românilor transilvăneni

Pe 3/15 mai, se împlinesc 176 de ani de când a început Adunarea Națională de la Blaj, una dintre marile adunări ale românilor din Transilvania din timpul Revoluţiei de la 1848, prin care aceştia şi-au expus revendicările naționale, politice şi sociale.

Momentul istoric petrecut pe 3/15 mai 1848 la Blaj. Potrivit lui, la adunarea națională au participat peste 40.000 de români, „alături de fruntașii pașoptiști din Transilvania, precum Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, George Barițiu, dar și revoluționari din celelalte provincii românești, precum Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri și Lascăr Rosetti din Moldova, ori Dumitru Brătianu din Țara Românească.”( Profesorul de istorie Viorel Guțu vorbește despre eveniment )

Pentru că numărul de participanți a fost foarte mare, mai arată profesorul, adunarea a trebuit mutată din fața catedralei din Blaj, pe câmpul de lângă oraș, loc care atunci a primit numele „Câmpia Libertății”.

Revendicările românilor din Transilvania

Atunci, revoluționarul August Treboniu Laurian a prezentat revendicările românilor din Transilvania, programul numit „Petițiunea Națională”, prin care românii solicitau drepturi politice, sociale și religioase.

„Astfel, conform Petițiunii, națiunea română se declara independentă și cerea reprezentare proporțională în Dietă. De asemenea, se proclama independența Bisericii române și egalitatea ei cu celelalte Biserici din Transilvania, se cerea desființarea iobăgiei, fără nici o despăgubire din partea țăranilor și se hotăra formarea unei gărzi naționale a românilor”, mai spune profesorul despre acest moment istoric.

De asemenea, se solicitatu drepturi și libertăți democratice pentru românii transilvăneni. „De asemenea, se protesta împotriva unirii Transilvaniei cu Ungaria așa cum doreau autoritățile de la Budapesta. Cei prezenți la Adunarea de la Blaj au scandat «noi vrem să ne unim cu țara», dar din păcate, unirea tuturor românilor într-un singur stat, încă nu era posibilă”, mai arată el.

Pe 5/17 mai 1848, mai arată profesorul de istorie, adunarea s-a încheiat în entuziasmul tuturor, după ce s-a hotărât formarea a două delegații, care să prezinte împăratului de la Viena și Dietei din Cluj revendicările transmise de românii din Transilvania

În 15 mai 1848 (st.n.) s-a petrecut cel mai strălucitor și vibrant moment din istoria românilor transilvani: atunci a avut loc Marea Adunare Națională de la Blaj, în care aceștia și-au expus revendicările politice, religioase şi sociale.[1] Un rol de netăgăduit în acest sens l-au avut cei doi episcopi români, Andrei Şaguna (ortodox) şi Ioan Lemeni (greco-catolic), care au ignorat ordinele guvernului ungar, organizând o singură adunare românească.

Cu toate că adunarea trebuia să înceapă luni, 15 mai 1848, poporul a început să se adune la Blaj încă de vineri, 12 mai 1848. Românii au venit la Blaj în adevărate torente, ca o apă curgătoare „ce se slobozea la vale ca puhoiul”, îmbrăcați în veşminte albe, „ca în zi de cea mai mare sărbătoare”.