Dialog despre Călătorii identitare. Românii megieși (II)

La apariția unei cărți-reper:
MIHAI NICOLAE Călătorii identitare. Romanii megieși. Vol. 2, Editura ,,Universul Academic”

Dr. IRINA AIRINEI, coordonatoarea ediției
O mărturisire: „Călătorii identitare. Românii megieşi” volumul al doilea, cartea care vi se aşterne în faţă, s-a născut din dorința, ba chiar din obligaţia morală sincer resimţită a autorului – dr. Mihai Nicolae – de a pune in operă o sinteză documentară unică dedicată comunităţilor istorice româneşti din vecinătatea României, comunităţi care nu au fost cuprinse în volumul I al acestei lucrări de referinţă pentru istoria noastră. Este vorba, de această dată, despre dulcea Basarabie, mereu pierdută şi mereu regăsită, mai românească de fiecare dată şi mai adâncită in credinţa ei. Se vorbeşte despre mitica Bucovină, Moldova de Sus, cu ierarhi iubitori de cultură şi devotaţi ortodoxiei romăneşti, cu o istorie multietnică fabuloasă şi cu intorsături ale destinului istoric pline de suferinţă umană.

,,Călătoria continuă…-scrie autorul- În acest volum am prezentat colectivitățile româneşti din Maramureşul de peste Tisa, Bucovina, Basarabia, Timoc şi Ungaria.

Datorită complexitatii temelor, în cazul Bucovinei şi al Basarabiei, am renunțat la structura extinsă a capitolelor anterioare, concentrându-mă asupra unui subiect unic: „Cernăuți în căteva ipostasuri” (Bucovina) şi, respectiv, Altare şi fron-bere” (Basarabia). Am păstrat, 1n ambele cazuri, profilul unui studiu cultural, dar am prezentat şi unele aspecte „şoptite” sau trecute sub tăcere din cauza discuțiilor contradictorii purtate in jurul celor două regiuni.

Se mai vorbeşte, în acest volum la fel de riguros structurat ca şi primul, despre Maramureşul de Nord, despre care Tache lonescu a spus: „Dacă România la Paris ar fi avut inţelepciunea să discute frontierele noastre punct cu punct, sunt sigur că ar fi obţinut pentru Maramureş alte graniţe.” Se mai vorbeşte, tot aici, despre Timocul sârbesc, despre românii timoceni care ştiu că sunt „alt neam” decăt sărbil sau bulgarii. „Limba maternă şi tradiţiile i-au ajutat să îşi păstreze specificul naţional confirmându-se, astfel, unitatea românească dintre nordul si sudul Dunării.”- scrie autorul.

(Primul dialog deschis pe marginea acestui volum)

Se mai vorbeşte, în cele din urmă, despre românii din Ungaria, despre Micherechiul supranumit căndva „Micul Bucureşti”, despre personalită-ţile născute acolo, despre şcoală, biserică, credinţă, istorie, dragoste de carte şi de limbă românească. De aceea, poate, se cântă pănă in zilele noastre: „în Ardeal şi Bucovina / Are Dumnezeu grădina”. O grădină binecuvăntată a neamului românesc este şi această carte. De aceea, bucuraţi-vă de paginile aşternute cu grijă şi atăta dragoste de autor şi pregătite de oamenii dragi de la Editura Universul Academic. Veniţi în mijlocul românilor megieşi, aduceţi-i la noi prin această plăcută lectură!

MIHAI NICOLAE este doctor în drept al Universitătii Bucureşti. Coordonează activitatea organizației neguvemamentale Institutul ,,Frații Golescu pentru relații cu românii din străinătate.”
Copreşedinte (2011-2015) al Platformei Unioniste Actiunea 2012. Preocupări publicistice, articole, prelegeri şi comuni-cări in materia drepturilor omului, cu accent asupra drepturilor minoritătilor, respectiv Conventia-Cadru privind protecția minorităților. A dovedit un interes constant pentru evoluția contemporană a comunităților româneşti din vecinătatea României.

A publicat volumele ,,Istorii paralele” (editor), ,,Românitatea răsăriteană. Biserici rupestre din Basarabia” (coautor), ,,De viță românească” (Editura Tracus Arte), ,,Altare şi frontiere” (Editura Alianța pentru Centenar).