Prof. col. ILIE SCHIPOR: Tezaurul Băncii Naționale a României între Cazaciocul dezinformării și ,,Răsucita” româno-rusă (I)

Născut în anul 1952, la Vicovu de Sus, jud. Suceava, Ilie Schipor a fost director al Muzeului Militar Naţional (1995 – 2000), şef al Secţiei Tradiţii Militare din Ministerul Apărării Naţionale (1990 – 1995, 2000 – 2002), director adjunct al Oficiului Naţional pentru Cultul Eroilor (2004 – 2009) și ministru consilier în cadrul Ambasadei României la Moscova (2009 – 2019). Cercetările laborioase ale istoricului Ilie Schipor, făcute cu tenacitate prin arhive românești și străine, inclusiv pentru aflarea situației și întocmirea listei nominale a prizonierilor de război români decedați în lagărele din Rusia între anii 1941-1956 – acestea fiind inițiate de ambasadorul României la Moscova, diplomatul și filologul Vasile Soare –, au dus la aflarea unor informații documentare inedite deosebit de importante.

Istoricul col. dr. Ilie Schipor a fost distins – în cadrul unei ceremonii desfășurate joi, 7 decembrie 2023, în Aula Academiei Române – cu Premiul „Victor Slăvescu” (premiu pentru Economie) pe anul 2021 pentru valoroasa sa lucrare „Destinul Tezaurului României – Argumente din arhivele ruse”, apărută în același an la Editura Oscar Print din București. Cartea a fost lansată pe 16 iunie 2021 în cadrul unei dezbateri desfășurate la Centrul de Perfecţionare Profesională şi Activităţi Sociale al Băncii Naţionale a României.

Amintesc faptul că studiul apreciatului cercetător a mai fost distins și cu Premiul „Niky Chrissoveloni” acordat de Fundația Culturală Magazin Istoric pe anul 2022.

Utilizând informațiile cuprinse în anexa Protocolului încheiat la Moscova la 16 februarie 1917 (document redactat în patru exemplare identice, câte două pentru fiecare parte semnatară, dintre care unul este păstrat în original la B.N.R.) și „Informarea“ din 23 mai 1921 (document provenit din RGAE) ați realizat o analiză comparativă privind integralitatea Tezaurului B.N.R. în primii patru ani şi cinci luni de la evacuare.

Orice istoric cu minim respect faţă de cerințe deontologice ale cercetării științifice ar trebui să conchidă că în respectivul interval de timp – cuprins între preluarea în custodie vremelnică a aurului B.N.R. (16 februarie 1917) și inventarierea riguroasă a „disponibilului (numerarului) în monete de aur străine aparținând R.S.F.S.R.“ (23 mai 1921) – Tezaurul bancar al României a rămas intact, din acesta nelipsind niciun gram din aurul predat împuterniciților desemnați de ministrul de Finanțe al Imperiului Rus.

Ați scris în cartea dumneavoastră: ,,Analizând mecanismele dezinformării în istoriografia contemporană, se poate constata că o astfel de operațiune, făcută cu tenacitate, durează uneori decenii și implică mai mulți actori, voluntari sau doar ageamii. Este și cazul mitului privind topirea aurului României pe timpul deținerii lui în fosta U.R.S.S., operațiune dezinformatoare făcută în cinci mișcări, din care patru pași de Cazacioc rusesc și o Răsucită românească.”

Care sunt neadevărurile susținute oficial despre destinul Tezaurului B.N.R. sechestrat la Moscova?

Cum a reușit cercetătorul să descopere noi dovezi din arhivele ruse privind Tezaurul ?

Cum se străduieşte Moscova să falsifice adevărul despre soarta Tezaurului B.N.R. evacuat în Primul Război Mondial? Dar unii români?

La aceste întrebări, invitatul nostru a adus răspunsuri detaliate în filmul de față.

Un interviu realizat de Irina AIRINEI