Moldova este locul de unde am pornit în lume.
Unde oamenii au păstrat limba română chiar și în condițiile unei rusificări agresive, însă abia de se pot lepăda de cuvintele necenzurate rusești. Păi nu e frumos să înjuri românește 🙂 nu?!
Unde la un colț de masă se râde, iar la altul se pune la cale planuri împotriva căprii vecinului. Totuși acolo vecinul e vecin: nu se poate de trăit independent unul de altul. 🙂
Unde toți au un cumătru. Iar unii chiar mai mulți. 🙂
Unde Orheiul Vechi ❤️ e și la munte, la mare și la preerie.
Unde codrii miros a salcâm atâta de intens, încât toți știu despre ce cântă Tudor Gheorghe.
Unde noul este vechi, iar vechiul mereu se înnoiește.
Moldova mea = oamenii mei buni de acolo: prieteni, amici și vecini despre care nu pot să zic vreodată ca sunt “foștii”.
Cu speranță și bucurie urez Moldovei o cale cat mai scurtă spre ACASĂ. 🇷🇴
Adaugă un comentariu