AFnews- Calitatea slabă a multor profesori din sistemul de învățământ, la nivel școlar și universitar.
Începând cu anul 1990, s-au înmulțit peste măsură universitățile private care au intrat în concurență cu cele de stat. Fiind atât de multe, desigur că nu au avut de unde să recruteze profesori de calitate. Ca atare, pentru a obține acreditarea, au folosit toate mijloacele aflate la dispoziție, inclusiv corupția. Iar aceste instituții au avut ca principal scop, PROFITUL. Pentru maximizarea profitului, multe dintre acestea au recrutat și profesorii, dar și candidații, fără un control sever al calității, contând doar numărul de „studenți” plătitori pentru care trebuia să asigure și numărul necesar de profesori.
Simultan, a crescut interesul pentru titulatura de „doctor” în orice, astfel că multe universități s-au specializat în acordarea de titluri de „doctor”, care apoi au fost utilizate în scopul ocupării unor posturi de profesori universitari, fără nicio bază științifică. Astfel a scăzut dramatic calitatea profesorilor din universități, în același timp cu calitatea actului de învățământ din acestea, rezultând logic o calitate foarte slabă a absolvenților.
Crescând numărul universităților de stat și private (inclusiv studiile la distanță. fără frecvență), numărul locurilor de admitere în universități a crescut foarte mult. Dar, urmare a scăderii populației și a plecării multor tineri din România, inclusiv pentru a urma studii universitare în alte țări, numărul tinerilor posibil interesați de a urma studii superioare a scăzut foarte mult. În consecință, a crescut concurența universităților private și de stat pentru tinerii „studențabili”. Pentru a-i atrage, toate universitățile, atât cele de stat cât și cele private, fac concesii tot mai importante (admitere pe bază de dosar, examene acordate fără o verificare reală a cunoștințelor, etc.), fondurile acordate fiind proporționale cu numărul studenților. Rezultatul este, bineînțeles, scăderea permanentă a exigenței, a calității studenților și implicit, scăderea calității absolvenților.
Desigur că din studenți slab pregătiți vor ieși specialiști slab pregătiți. Astfel, astăzi există tot felul de absolvenți de facultate, chiar cu masterate, care lucrează ca șoferi, vânzători în magazine, etc., deoarece din cauza slabei lor pregătiri ei nu pot fi angajați în slujbe conforme cu titlurile de care dispun. Dintre acești absolvenți se recrutează și profesorii, astăzi slab remunerați. Astfel, profesia nu poate atrage cadrele bine pregătite, care caută de lucru în alte domenii, mai remuneratoare. Iar din profesori slab pregătiți, rezultă absolvenți de și mai slabă calitate.**
De aceea trebuie luate măsuri urgente de schimbare drastică a imaginii profesiei de profesor, printr-o selecție severă (calitativă) a acestora și o salarizare decentă, proporțională cu calitatea lor și cu rezultatele obținute în procesul de învățământ. Trebuie acordată mai multă libertate și mai multă încredere acelor profesori care au demonstrat în timpul activității lor că reușesc ca, împreună cu elevii, să obțină rezultate bune în educarea copiilor pentru viață și pentru integrarea lor armonioasă în societate.
- Organizarea defectuoasă a sistemului de învățământ superior din România
Pe lângă motivele deja enumerate (numărul excesiv al locurilor din învățământul superior, calitatea slabă a profesorilor, reducerea pretențiilor privind cunoștințele studenților, etc.) unul dintre motivele majore a degradării calității învățământului superior este situația învățământului la distanță (fără frecvență), în general recunoscut ca fiind de calitate slabă. Astfel, conform datelor publicate de Institutul Național de Statistică (INS), numărul studenților înscriși la cursuri la distanță și fără frecvență a crescut constant în ultimii ani, de la 109.000 în anul universitar 2021-2022, la 128.000 în anul universitar 2022-2023, din care 105.000 la universitățile private și 23.000 la universitățile de stat. Constatăm faptul că la universitățile private sunt de aproape cinci ori mai mulți studenții la acest tip de cursuri decât la universitățile de stat, iar numărul lor crește constant. Cred că este justă presupunerea că și calitatea lor este mult mai slabă decât cea a studenților de la universitățile de stat, mai ales de la cursurile de zi.
Scăderea pretențiilor universităților care pregătesc viitorii profesori are ca rezultat profesori fără vocație și fără pregătirea pedagogică și de specialitate necesare pentru a putea educa în mod corespunzător elevii, de unde și o scădere a prestigiului profesiei de profesor. Este absolut necesar să se reducă numărul, „cantitatea” studenților în folosul calității actului educativ. ***
Ca atare este absolut necesară introducerea unei finanțări proporționale cu calitatea învățământului prestat și cu calitatea absolvenților instituției respective.
Soluția acestei situații dramatice din sistemul educațional românesc constă în :
– realizarea unei evaluări stricte a universităților private și de stat (eventual cu ajutorul unor specialiști, recunoscuți pe plan internațional, din țări cu un învățământ superior de calitate), privind calitatea acestora și închiderea imediată a celor care nu corespund criteriilor de calitate. Astfel s-ar putea elimina din sistem „fabricile de diplome”, unde singurul criteriu de absolvire este plata unor taxe importante.
– regândirea finanțării universităților de stat în funcție de calitatea actului de învățământ și nu în funcție de numărul studenților înscriși ;
– desființarea, sau cel puțin reducerea drastică a secțiilor de „învățământ la distanță” și „fără frecvență” atât la universitățile de stat cât și (mai ales) la cele private.
– schimbarea însăși a concepției activității universităților, prin legarea lor mult mai directă de cercetare-dezvoltare, prin necesitatea de a participa la proiecte de studii teoretice, fundamentale, cât și la proiecte aplicate. Fiecare profesor, fiecare universitate ar trebui să fie apreciat și în funcție de capacitatea lor de a atrage proiecte de cercetare, finanțări externe de la sponsori, sau instituții și întreprinderi care doresc să realizeze anumite studii și dezvoltări în unitățile lor de producție.
** O discuție din cancelaria unei școli între mama unei eleve corigente la mai multe materii și un profesor scoate în evidență declinul prestigiului în învățământul românesc. Mama roagă cadrul didactic să o treacă examenul pe fiica ei, în speranța că aceasta va ajunge „măcar profesoară”. Întâmplarea a fost relatată de Dumitru Borțun, doctor în filosofie și profesor universitar la SNSPA, invitat la emisiunea „În fața ta” de la Digi24.
*** Acum ceva vreme, decanul unei facultăți de litere dintr-o universitate de stat s-a plâns că studenți din anul trei (la limba franceză) nu sunt capabili să citească un text în franceză, dară-mi-te să îl înțeleagă. La sugestia că ar trebui reintroduse examenele de admitere severe, așa cum a fost înainte de 1990, iar examenele din fiecare an să fie serioase și să elimine studenții incapabili, ea a răspuns că : „vrei să rămânem fără fonduri ?”, dat fiind că finanțarea universităților de stat depinde de numărul de studenți și nu de calitatea actului de învățământ furnizat de instituția respectivă !
Adaugă un comentariu