Magister dixit!

,,Carte frumoasă, cinste cui te-a scris/Încet gândită, gingaş cumpănită;/Eşti ca o floare, anume înflorită/Mâinilor mele, care te-au deschis./Eşti ca vioara, singură, ce cântă/Iubirea toată pe un fir de păr,/Şi paginile tale, adevăr,/S-au tipărit cu litera cea sfântă.” (Ex libris)

De la versurile argheziene la cel mai recent volum apărut la Editura ,,Ideea Europeană” al Președintelui Academiei Române, minunat Profesor și Om, este o punte de iubire de patrie, de neam, de cultură și, mai ales, de adevăr.

Sunt articole adresate marelui public, articole scrise și rostite în diverse împrejurări, dar ceea ce contează este, în fiecare, vitalitatea intelectuală a redării adevărului în cuvinte simple și limpezi prin care istoria românească, dincolo de capcanele academismului pedant și rigid ori de plăsmuirile eseistice ale imaginaţiei, vorbește pe înțelesul oricui despre rostul istoric al existenței poporului nostru. Cu o sensibilitate, cu o credință de netăgăduit, Profesorul vorbește despre adevărul și vocația edificiului național știind că, dincolo de efemeridele și de nefastele valuri care, ca valurile, trec, pietrele pământului (lapides terrae), ale Țării, rămân, cu multimilenarele lor filoane de aur și de gând. O carte care ne vorbește despre:

Felul de a fi român, Identitatea istorică a românilor — între realitate şi ficţiune, Gânduri despre România, Imaginea de sine a românilor în imnul naţional — între trecut şi viitor, Academia Română si vocaţia edificiului naţional, Istorie şi ficţiune istorică., Istorie şi propagandă istorică în societatea contemporană, Istoria, adevărul şi miturile. Note de lectură, Oameni care au făcut istorie, Între real şi ideal: Dimitrie Cantemir despre locul românilor în Europa, Eminescu si Transilvania sau Elogiul culturii naţionale româneşti, Eminescul meu,  Istoria românilor – sursă de inspiraţie în creația poetică a lui George Coşbuc, Alexandru Lapedatu — istoric şi universitar clujean,  Locuri, oameni şi comunităţi,  Elogiul oraşului românesc, Din Țara Silvaniei în România: câteva consideraţii despre destinul istoric al poporului nostru,  Dobrogea, adică ademenirea noastră dinspre mare, Secvenţe din viaţa românilor si secuilor in Evul Mediu.

Acest volum este  un dar pentru cititor, cu multe clarificări necesare, știind că istoria poate și trebuie să fie axa existenței omului ca ființă gânditoare. Căci, așa cum spunea marele Iorga, numit de Ioan-Aurel Pop ,,ultimul polihistor al culturii românești”(în revistaistorica.com) ,,Nimic nu se poate înțelege din ceia ce este fără cunoștința a tot ceia ce a fost, și nimic nu trebuie știut în ceia ce este, fără deschiderea perspectivelor către ceia ce neapărat trebuie să fie, și aceasta prin silințile acelora cari au știut ceia ce a fost în trecut, cari au cunoștință de ceia ce este în present și cari de acolo trag tot ceia ce trebuie pentru a întrevedea viitorul, dar și energia trebuitoare pentru a fi factori activi în pregătirea acestui viitor.”( Nicolae Iorga – ,,Ce înseamnă astăzi concepția istorică”./transcris în grafia epocii, n.n.)

Irina AIRINEI