La MNȚR: Conf. univ. dr. Silviu COSTACHIE despre EMMANUEL DE MARTONNE, UN PRIETEN AL ROMÂNIEI MARI

UN PRIETEN AL ROMÂNIEI MARI: EMMANUEL DE MARTONNE (1873 – 1955)

Muzeul Național al Țăranului Român, Institutul Frații Golescu și Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina au organizat un eveniment dedicat personalității lui Emmanuel de Martonne, un remarcabil geograf francez (1873 – 1955), prieten al României Mari și susținător al unității naționale românești.

Evenimentul a avut loc sâmbătă, 22 martie 2025, începând cu ora 12:00, în Sala MEDIA a Muzeului Național al Țăranului Român.

Prezentarea și elogierea contribuției lui Emmanuel de Martonne la geopolitica și geografia României a fost susținută de conf. univ. dr. Silviu COSTACHIE de la Universitatea București, specialist în geografie umană; Mihai COPEȚCHI – KOPECKY, autorul volumului „Geopolitica Bucovinei”, a transmis un material amplu legat de tema propusă.

Scriitorul și avocatul Mihai Nicolae, președintele Institutului ,,Frații Golescu” pentru relația cu românii din străinătate, a exprimat recunoștința României față de contribuția fundamentală a lui Emmanuel de Martonne la trasarea granițelor țării noastre după Primul Război Mondial și la promovarea identității geografice și istorice a României.

Într-o impresionantă prelegere, Conf. univ. dr. Silviu Costachie a evocat personalitatea uriașă a geografului Emmanuel de Martonne, profesor la Universitatea Sorbona, (făcând parte din Misiunea universitară franceză condusă de Lucien Poincaré, matematician de renume, vice-rector al celebrei unversități), cel care a susținut, cu argumente obiective, cauza dreaptă a românilor de a se uni într-un singur stat.

În comisia de pace tot el a fost cel care a făcut cele 4 rapoarte privind Basarabia și Bucovina, Transilvania, Maramureșul și Banatul. Și le-a făcut cu aceeași rigoare științifică, cu aceeași imparțialitate, caracteristice întregii sale opere. De Martonne manifestase interes pentru România încă din anii de studii la Facultatea de istorie a Școlii Normale Superioare din Paris (1892-1895), datorită entuziastelor prezentări ale ținuturilor românești pe care i le făcuse istoricul literar Pompiliu Eliade. De aceea vizitează România pentru prima dată în 1897 când se decide să cerceteze spațiul românesc sub toate aspectele, cercetări din care vor rezulta cele două teze de doctorat susținute la Sorbona –  „La Valachie” în 1902 și „Recherches sur l’évolution morphologique des Alpes de Transylvanie (Karpates méridionales)” în 1907 care au fost foarte bine primite în mediile academice franceze și străine.

Activitatea lui avea să pună bazele școlilor geografice de la București, Cluj, Iași și Cernăuți. Emmanuel de Martonne abordează în continuare chestiuni de geografie fizică (îndeosebi geomorfologie) și geografie umană (repartiția populației, chestiunea blocului etnic autohton) privind teritoriul României cu ocazia numeroaselor vizite și excursii făcute (1912, 1919, 1921, 1924, 1927, 1932, 1937), elaborează sinteze despre Carpați, Transilvania și România, pe care le publică în reviste și enciclopedii franceze și britanice, susține conferințe la congrese internaționale (în special cele ale Uniunii Geografice Internaționale) și în România (la Academia Română, la Societatea Regală Română de Geografie, la universitățile din București, Cluj și Iași).

Marele geograf francez prezintă argumente decisive în favoarea constituirii Statului român unitar în zecile de lucrări apărute în publicațiile românești și în reviste de largă circulație, în conferințe ținute la Academia Română, la Societatea Regală Română de Geografie și la congrese internaționale. Decisive au fost documentele sale prezentate în cadrul Comitetului de Studii de pe lângă Conferința de Pace de la Paris.

(a consemnat Irina Airinei)