AFnews
(Ioana Toff)
Administrarea crizelor internaționale a fost dintotdeauna o provocare majoră pentru orice președinte american. Pentru administrația Trump, luna aprilie reprezintă un test critic al capacității sale de a gestiona simultan conflictele din Gaza, Ucraina, Iran, precum și campania militară împotriva rebelilor houthi din Yemen.
De la preluarea mandatului, Trump a adoptat o abordare agresivă în politica externă, demonstrată de atacurile aeriene asupra Houthiilor, începând cu 15 martie, utilizând grupul de luptă al portavionului USS Harry Truman. Aceste lovituri aeriene, destinate să descurajeze atacurile Houthi asupra Israelului, au avut efecte limitate, deoarece rebelii continuă să lanseze rachete balistice, inclusiv spre Aeroportul Ben Gurion. În același timp, administrația americană navighează într-un teritoriu delicat în ceea ce privește Iranul.
Deși Washingtonul a trimis o scrisoare Teheranului, propunând noi discuții, Iranul a refuzat dialogul direct, optând în schimb pentru negocieri indirecte. Cu toate acestea, președintele Trump a transmis un mesaj clar, sugerând că, fără un acord, Iranul s-ar putea confrunta cu atacuri aeriene.
Pe frontul ucrainean, Casa Albă este tot mai preocupată de lipsa unui progres semnificativ în negocierile de pace dintre Kiev și Moscova. Rusia nu pare grăbită să ajungă la un acord, iar implicarea Iranului în sprijinirea efortului de război al Moscovei complică suplimentar ecuația geopolitică. Dinamica negocierilor internaționale ar putea duce la un „acord global” în care interesele multiple ale Iranului, Rusiei, Hamasului și Qatarului să fie interconectate.
China a fost gazda unor discuții recente despre programul nuclear iranian, în timp ce Arabia Saudită și-a asumat un rol activ în facilitarea negocierilor ruso-ucrainene. Pe frontul israeliano-palestinian, negocierile privind un nou armistițiu în Gaza sunt fragile. Hamas a permis expirarea primei faze a unui acord de încetare a focului la 1 martie, mizând pe faptul că Israelul nu va reacționa imediat. Totuși, la 18 martie, Tzahalul a încetat să mai aștepte și a lansat atacuri limitate asupra Fâșiei Gaza.
Negocierile se află într-un punct mort. Hamas cere o pauză prelungită a ostilităților și eliberarea unui număr mic de ostatici, în timp ce țara noastră insistă pe eliberarea unui număr mai mare de prizonieri. Cu rolul său de mediator, administrația Trump trebuie să jongleze cu cerințele ambelor părți pentru a obține un compromis viabil.
Situația din Siria complică și mai mult strategia regională a Washingtonului. Administrația americană trebuie să decidă dacă va continua să mențină trupele în estul Siriei și Irak, inclusiv la baza Al-Tanf, un punct strategic din apropierea frontierei cu Iordania.
Turcia, un aliat NATO cu interese proprii în regiune, sprijină noul guvern sirian, ceea ce ar putea duce la o posibilă confruntare cu Israelul. Orice tensiune în plus în Siria ar putea declanșa reacții în lanț, având implicații asupra Hezbollahului din Liban și asupra stabilității regionale.
Administrația Trump se confruntă cu un moment critic, în care trebuie să echilibreze diplomația cu acțiunea militară. Bombardamentele asupra Houthiilor, discuțiile cu Iranul, negocierile privind Gaza și strategia față de Rusia și Ucraina sunt interconectate.
Orice decizie luată în aprilie ar putea modela politica externă a Statelor Unite pentru lunile sau chiar anii următori. Va reuși administrația Trump să obțină acorduri pe aceste multiple fronturi sau se va vedea obligată să escaladeze conflictele? Răspunsul va fi scris în următoarele săptămâni, când fiecare decizie va conta în mod exponențial în ecuația geopolitică globală.
Adaugă un comentariu