AFnews
Mihai Kopecky, autorul volumului ,, PATRU SUBIECTE GEOPOLITICE: Bucovina, Ținutul Herța, Basarabia și Bugeacul”:
,,De ce, aceste patru provincii românești au ajuns ,,subiecte geopolitice”, și în ce contexte?
Evenimentele istorice – cu substrat geopolitic -, care au marcat secolul XX, sunt cele petrecute în perioada 1935-1945, şi s-au derulat progresiv în toată Europa, de la vest spre est şi retur. De la anexarea paşnică a unor ţări şi până la agresiunea militară directă, s-a trecut prin mai multe momente importante şi definitorii pentru ceea ce avea să se întâmple.
De exemplu, în perioada 1937-1938, situaţia politică a Europei se afla într-o criză şi într-un impas destul de mare, crizele fiind provocate de contradicţiile şi disputele dintre statele totalitar-revizioniste (aflate pe un trend ascendent – economic, militar, social-demografic) cu cele democratice, dar şi de crizele politice interne care au dus la o «absenţă externă» a mai multor state, ceea ce va prefigura producerea unor viitoare ,,mutaţii”, semnificative.
Pentru o înţelegere a cauzelor acestor conflicte este necesară o cunoaştere complexă a scenei politice internaţionale de la începutul celui de al doilea război mondial şi a contradicţiilor create de Germania în Europa Centrală şi de Est pentru a-şi putea pune în aplicare intenţiile.
,,Pactul Hitler-Stalin” semnat de miniştrii de externe Joachim von Ribbentrop şi Viaceslav Molotov, la 23 august 1939, reprezintă momentul disoluției popoarelor din Europa de sud-est și începutul celui de-al II-lea război mondial, fapt nerecunoscut de URSS și Rusia actuală.
Acest Pact consfințea în ,,Protocolul său adiţional”, și secret, prin:
– ,,Articolul III. În ceea ce priveşte sud-estul Europei partea Sovietică îşi declară interesul pentru Basarabia. Partea germană îşi declară dezinteresul, faţă de regiune.
– Articolul IV. Acest protocol va fi păstrat strict secret de cele două părţi”.
,,Pactul Ribbentrop-Molotov” a asigurat Germania de „neutralitatea” URSS-ului, permiţând agresiunea lui Hitler în Europa occidentală. Nu doar statele baltice şi Polonia răsăriteană au intrat sub influenţa Moscovei, ci şi nordul Bucovinei, ţinutul Herţa, Basarabia și Bugeacul provincii româneşti, cu o suprafaţă totală de cca 50.500 kmp.
Totul a fost o mistificare juridică de proporţii, mai ales că ,,Protocolul secret” nu a fost supus niciodată spre ratificare Sovietului Suprem al fostei Uniuni Sovietice.”
,,Oamenii politici” – obedienți camarilei regale -, care au acceptat cedarea teritoriilor româneşti s-au dovedit foarte dibaci în găsirea de argumente pentru opţiunea lor, dând diverse explicaţii, precum că: România nu are armata pregătită; că puteam fi atacaţi de URSS, Ungaria şi Bulgaria, concomitent; că nu avem niciun aliat care să ne sară în ajutor, ş.a.m.d..
Consecinţa atitudinii lor: România a pierdut pentru totdeauna nordul Bucovinei, Ținutul Herţa și Basarabia ce includea și Bugeacul. La conferinţa de Pace de la Paris, din 1947, nici măcar nu s-a pus problema modului în care Uniunea Sovietică a ocupat aceste teritorii, căci, infamul premier al României, de atunci, a motivat cedările cu argumentul suprem:
– „Prietenia cu URSS este mai importantă pentru noi decât aceste teritorii!”.
Marian Clenciu, președintele ,,Asociației Culturale Pro Basarabia si Bucovina”:
,,Ce am putea face când organizații românești din Ucraina se adresează statului român, premierului, Patriarhiei, aproape săptămânal, cu probleme grave ale românilor de dincolo de granițe și nu primesc nici un răspuns?”
Dr. Mihai Nicolae:
,,Acestea sunt regiuni pe care nu le uităm, nu le putem uita pentru că avem români de-ai noștri vorbitori de limbă română, creștini ortodocși ca și noi și păstrătorii ai tradițiilor românești care mai de care mai interesante. Am cunoscut aceste regiuni și am văzut că oricât de departe sau de aproape de țară sunt, păstrează cu sfințenie tradiții extraordinare.
Toți românii din aceste 4 provincii românești s-au aflat sau se află într-un proces de cruntă deznaționalizare din cauza politicii agresive îndreptate împotriva lor…
Noi nu revendicăm teritorii, dar aceasta este o altă discuție. Cu prilejul sărbătoririi victoriei în marea bătălie de la Codrii Cosminului care se află aproape de Cernăuți, comunitatea românească a vrut să facă un monument acolo și bineînțeles că s-a lovit de un refuz pe un motiv incredibil: li s-a spus că deoarece în armata poloneză au lucrat au luptat și ucraineni și atunci însemna să facem Să facem un monument pentru Ștefan cel Mare care îi a bătut pe soldații ucraineni (sic!). Un răspuns pe cât de absurd, pe atât de lipsit de bun simț politic.”
Conf. univ. dr. Silviu Costachie:
,,Este o construcție în care trebuie să ținem cont de principiul anteriorității: populația autohtonă înseamnă populația care și-a format procesul de etnogeneză în mediu în spațiul respectiv.
Transnistria nu a fost teritoriul românesc în întregime, trebuie să spunem adevărul. Bugeacul este cheia de boltă a Porților Orientului, piatra de hotar din sud estul european.”
Marian Clenciu, președintele ,,Asociației Culturale Pro Basarabia si Bucovina”:
,,În acest volum, Mihai COPEȚCHI – KOPECKY abordează, cu aplomb, situația celor patru zone emblematice pentru trecutul istoric românesc, rămase în afara granițelor conform dreptului forței impus prin hotărârea marilor ,,croitori” de țări, istorii și destine, peste care evoluția societății umane aduce, spre liniștea generală, noi reguli, tratate sau războaie, care devin valori acceptate, deși impuse în cotidian, pentru cimentarea viitorului.
Vorbim, deci, despre zone?
NU! Vorbim despre teritoriile în care etnicii români, de generații și generații, s-au născut, au trăit, s-au format, dezvoltat, progresat și care, nu și-au trădat originea, identitatea și credința.
Ne uităm la Basarabia care plutește așa, ca un pește și ne uităm la românismul din Basarabia și o să aflăm că orașul care în 1917 își dorea Unirea este azi cel mai pro-rus: Bălți. Iar despre Ucraina pot să spun că își încalcă propria constituție precum și tratatul bilateral româno-ucrainean iar dacă nimeni din Guvernul României nu ia nicio măsură sau nu nu face nicio observație, se va întâmpla ca din cele patru licee cu predare în limba română să nu mai eămână nici unul. Nu mai vorbim de bisericile românești care au început să dispară…
Enoriașii și preoții sunt agresați de membrii ai armatei ucrainene care le-au ocupat bisericile.”
Conf. univ. dr. Silviu Costachie:
,,Să vorbim despre o formă de rezistență pasivă, rezistența pasivă este apanajul intelectualilor care trag după ei ceea ce se numește națiunea română indiferent că este la București sau în afara granițelor actuale ale României. Domnul Kopecky face parte din această categorie a intelectualilor care s-au înhămat la această muncă de cercetare. Rezistența pasivă este foarte importanta pentru că în vremuri de restriște, dacă n-ar fi rezistența pasivă, în timp tot ceea ce este legat de națiunea română s-ar dilua și ar dispărea și sunt foarte mulți care au urmat această cale și au dispărut din istorie.
Cred că putem schimba această situație, putem să devenim învingători prin rezistență pasivă. Cărțile scrise de domnul Kopecky merg în niște biblioteci și vor fi luate peste ani de alți oameni, vor fi citite și vor sădi niște idei naționaliste, nu trebuie să ne fie frică de cuvântul ,,naționalism”.
Vor sădi în mintea tinerilor această sămânță a românismului pentru că este singura idee care poate duce mai departe acest popor în istorie și e singura chestiune care l-a ținut 2500 de ani în istorie până acum, de aceea ceea ce contează sunt ideile care răsar din aceste pagini, ăsta este singurul lucru important pentru că aceste idei fac parte din rezistența pasivă.
Dacă aș întreba un om din sport un antrenor de box răspunsul ar fi că dacă îți obosești adversarul destul de mult cu o singură lovitură l- ai terminat dar trebuie să- l obosești destul de mult, ceea ce nu se face în ziua de azi.
Intelectualitatea nu poate să fie decât națională într-un stat național cum este România.
Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina nu este o simplă asociație, este o idee și este și un fenomen; este o idee pentru că este esența acestui miez, este miezul acestei idei unioniste.
Ideea unionistă este o necesitate și de aceea am spus în partea a doua afirmației mele că Asociația Culturală Pro Basarabia și Bucovina este un fenomen care trebuie disipat în mase și mai ales în rândul tinerei generații.
Prima condiție a unui conducător este să fie îndrăgostit de România și de poporul român până dincolo de moarte dacă este un naționalist convins, dacă respiră România va ști să gestioneze această țară.
În momentul în care a început războiul din Ucraina, conducătorii noștri ar fi trebuit să meargă la masa de tratative și să spună foarte clar: Vă ajutăm, vă primim refugiații, îi ajutăm, dar avem și noi niște condiții.”
Istoricul și cercetătorul dr. Constantin Corneanu:
,,Volumul dânsului ne incită pentru că dânsul n-a rămas la partea de istorie ca informație și interpretare ci a venit într-un prezent care este extrem de fierbinte, care ne arde și care ne va arde și cred că peste 100 de ani cei care vor fi o să se întrebe dacă într-adevăr acea idee s-a împlinit. Mai suntem un stat ,,de necesitate europeană”, cum spunea istoricul Gheorghe I.Brătianu? Ce suntem pentru o Europă care ne sacrifică atunci când dorim și noi să avem o bunăstare și o egalitate cu această Europă care ne-a permis la 1857-1859 să ne exprimăm într-un cadru democratic ideea de a fi împreună, Moldova și Muntenia la vremea respectivă…Și, din această perspectivă, această carte ne aduce aminte de un lucru foarte prost înțeles în ultimii 35 de ani de profesori de istorie, de comentatori de presă, de cetățeni și anume ideea Pactului Molotov-Ribbentrop care a fost o înțelegere între două mari puteri, Germania nazistă și Uniunea Sovietică, având în vedere interesele lor strategice, geopolitice și militare. Acel Protocol adițional secret a avut consecințe în ceea ce privește ideea de statalitate românească, consecințele fiind de natură politică. Din păcate modul în care am înțeles înainte și după decembrie ’89 că putem gestiona această informație și a o transpune într-o agendă politică și diplomatică nu a fost la înălțime. Balticii au folosit tot sprijinul Occidentului în a-și căpăta independența. În ce privește interesele noastre strategice, afirmate cu mai multă sau mai puțină vigoare, ele au fost tratate cu foarte multă indiferență de Occident.
Transnistria este un controversat subiect de geopolitică. Deși nu a făcut parte formal niciodată din statul român după 1918, la vremea respectivă reprezentanții românilor din Transnistria au făcut parte din Sfatul Țării și votul lor a contat pentru ideea de Unire cu România, hotărârea Sfatului Țării fiind recunoscută internațional. L-ați citat aici pe Toma Jalbă. Întrebarea este următoarea: ne-a plăcut votul transnistrenilor pentru ideea de Unire cu România? Însă ideea abandonării Transnistriei a aparținut Chișinăului. Fără să ne pese foarte tare de soarta lor, după 1989, în această discuție există foarte multe aprecieri publice care susțin ideea abandonării Transnistriei. Aceasta a fost tragedia unui spațiu cu o populație foarte mare de români… Dintre personalitățile care s-au născut sau au activat în Transnistria, s-a vorbit aici de Gherman Pântea, de Nichita Smochină, de contemporanul nostru Ion Iovcev…Într-o lege din iulie 2005 a Parlamentului Republicii Moldova, care nu este abrogată nici până astăzi ei, s-a decis, la nivel politic, refacerea integrității teritoriale a Republicii Moldova în frontierele de stat din 27 august 1991.
În ceea ce privește Tratatul cu Ucraina, foarte mulți reprezentanți din societatea românească nu au fost de acord cu acest Tratat cu Ucraina din 1997. El s-a semnat sub presiunea ambasadorului Statelor Unite ale Americii la București, Alfred Moses, precum și-a unei presiuni teribile din partea unor concetățeni care, deși aveau informații foarte clare pe toate canalele posibile că nu vom intra în NATO la Summit-ul de la Madrid din iulie 1997, au sacrificat, pentru o iluzie politică, destinul comunității românești din Bucovina și o mare idee națională.
Cartea domnului Kopecky ne provoacă și ne incită la dialog; lucrurile sunt extrem de complicate, e clar că nu avem în clipa de față o strategie legată de spațiul în care cele patru subiecte geopolitice contează. Trecând pe lângă prostiile apărute în mass-media, trebuie respinsă orice idee de referendum deoarece s-ar pune în discuție Istoria și anume faptul că SFATUL ȚĂRII a avut reprezentativitate la 27 martie 1918, ceea ce partea rusă, la vremea respectivă bolșevică, mai apoi sovietică, precum și Federația Rusă încearcă să conteste, ideea de reprezentativitate a SFATULUI ȚĂRII și din această perspectivă trebuie să înțelegem lucrurile, să le urmărim și să căutăm soluții.”
(A consemnat dr. Irina AIRINEI VASILE)
Adaugă un comentariu