Un articol de Maria TOACĂ:
,,SĂ-L APĂRAȚI PE MIHAI!”, NE-A LĂSAT CU LIMBĂ DE MOARTE MAICA BENEDICTA

Am auzit prima dată aceste cuvinte de la monahia Eufrusinia de la Mănăstirea Văratec. Am întâlnit-o cu trei ani în urmă la Putna, la slujba de pomenire a unor marcante personalități chemate la Domnul. Atunci i-am ascultat mărturisirile despre zilele de suferință ale academicianului Zoe Dumitrescu Bușulenga, care și-a trăit ultimii ani ca mohahia Benedicta.
,,SĂ-L APĂRAȚI PE MIHAI”, au fost ultimele cuvinte, auzite de supraveghetoarea-i la patul suferinței. Să-l apărăm, a lăsat testament Maica Benedicta pentru dăinuirea generațiilor viitoare de români. La Mănăstirea Putna , 5 mai, data mortii, și 20 august – a nașterii, sunt zilele care adună ,,pâlcul de credincioși ai memoriei Maicii Benedicta”, cum îi numește părintele stareț, Arhimandritul Melchisedec Velnic, pe cei chemați de Dumnezeu la slujba de pomenire.

Monahia Eufrusinia își amintește de ultimele clipe ale maicii Benedicta: ,,Îmi spunea că vede o lumină mare pe tavan, mă întreba dacă o văd și eu. Vedea și un tânăr foarte frumos, care vroia să-i spună ceva, dar nu-l auzea”. Să deschidem cărțile. Să căutăm prin opera lui Eminescu, poate auzim noi ce a vrut să-i spună.
Adaugă un comentariu