Aura Christi: „Ai tot ce îți trebuie”

Un articol de Alina Mormence

Recent, în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative a avut loc o conferință inițiată de Mihaela Rusu, jurnalistă și profesoară a cursului de „Discurs informațional în radio și TV” a Facultății de Comunicare și Relații Publice. Evenimentul a găzduit lansarea cărților Aurei Christi, intitulate Treptele fericiților și Surâsul prințului Mîșkin. Volumele au fost tipărite de Editura Ideea Europeană.

Aura Christi este poetă, romancieră, eseistă și jurnalistă din Republica Moldova. În 23 octombrie 1983 Aura Christi debutează ca redactor la ziarului Tineretul Moldovei, studentă fiind, urmând, apoi, să devină coordonatorul principal al secției de cultură. Între anii 1988-1991 a fost redactor șef al revistei Galaxia Gutenberg, iar în 1993 își redobândește cetățenia română și se stabilește la București. Este o persoană încrezătoare în forțele proprii, care îi îndeamnă pe cei din jur să își îndeplinească visele: „Ai tot ce îți trebuie!”

În prezent este redactor-șef al revistei Contemporanul. Ideea europeană, are 60 de cărți publicate și traduse în peste 10 țări și a primit peste 20 de premii atât în România, cât și în străinătate.

Volumul său Treptele fericiților este construit dintr-o serie de dialoguri și psalmi, scrise cu scopul de a reîntregi relația copil-părinte. Aceasta aduce în prim plan efectele pe care le are decesul unui părinte asupra noastră, cum devenim mai tăcuți, încercând să acceptăm absența lor, dar, în mod paradoxal, îi simțim tot mai aproape, mai aproape de sufletul nostru și mai prezenți la fiecare pas făcut. Un detaliu foarte important despre acest volum este faptul că mare parte din el a fost scris după decesul mamei sale – Liubovi. Este foarte interesantă semnificația numelui mamei sale. Liubovi înseamnă „iubire”, aceasta fiind tema predominantă a discursului său susținut în cadrul lansării de carte. Adevărul e că Aura Christi traiește și respiră iubire.

Din perspectiva mea de spectator, pot spune că am întâlnit-o și pe Aura – omul, nu doar poeta. Este un om care a crescut „să fie fericită”. Venind dintr-un regim bolșevic dictatorial, Aura Christi a fost crescută de părinții și bunicii săi în sfera credinței, crezând cu tărie că are totul: „Tratează viața ca pe un prilej de a dărui, de a crede și de a te întări în acea credință”. Poeta și-a făcut timp pentru a ne dezvălui o părticică din universul său imens, o particică esențială și fundamentală vieții și anume, iubirea. Ne-a povestit cu un enorm patos despre Legea Iubirii și despre cât de importantă este relația pe care o avem cu semenii noștri. Iubirea pentru ea este un crez, reprezentând axul cărții sale Surâsul prințului Mîșkin.

Am asistat la un discurs venit din suflet, cu multe istorisiri și povești. Durerea resimțită în urma decesului parinților săi a făcut-o mai puternică și i-a dat energia necesară de a scrie Treptele fericirii, unde privește moartea dintr-un unghi diferit: „Moartea e firească când li se întâmplă altora, nu ție sau celor apropriați.” De aceea decesul parinților este diferit. Mama este cea care ne-a dat viață. Aura Christi o numește „matca ființei”, fără care, evident, nu ajungeam să fim aici, acum. Alături de Aura Christi, am ajuns să resimt cu toată ființa un citat din Carl G. Jung: „Trăim între realități și ni se arată anumite părți ale acelor realități”. Mă bucur tare mult că am putut să văd o mică parte din realitatea Aurei, care ne-a prezentat într-o manieră foarte frumoasă fundamentele și principiile vieții, unul dintre ele fiind următorul: „Există lucruri fixe în jurul cărora se învârt toate celelalte”. Vă las să vă gândiți la această frază. Prin toate istorisirile sale, poeta ne îndemna subtil să facem ceea ce iubim, pentru că asta este tot ce contează la sfârșitul zilei: „Cum se adaptează răsăritul?/ Ninsoarea sau marea?/ Sufletul cum să-l reduci la tăcere,/ să-l faci să vadă diferit sau mai puțin?”

Spre sfârșitul conferinței, Aura Christi a fost deschisă la întrebările studenților de la Comunicare și Relații Publice, întrebări care au lăsat-o plăcut impresionată. Vă las mai jos o parte din întrebările adresate Aurei Christi:

Studentă: Ați fost supărată pe cuvânt?

Aura Christi: Cuvintele creează o realitate sau cheia realității. Eu folosesc cuvintele ca pe un instrument. Și atunci… cum să te superi pe acesta?

Scriitoarea se lasă cucerită de frumusețea cuvintelelor și de modul în care pot fi utilizate, și ne-a explică faptul că atunci când „se folosesc cuvinte pentru a răni, dorința celuilalt de a te răni vine dintr-o carență de iubire. Cel care te rănește pe tine, se rănește pe sine însuși. Lasă-l pe cel care a acumulat o enormă furie, îți face un dar, îți oferă șansa să-i mulțumești lui Dumnezeu că nu ești ca el. După ce-i trece, ia-l în brațe!” De asemenea, Aura a apreciat modul de a gândi al studentei care i-a adresat întrebarea, ceea ce denotă profunzimea cu care privește lucrurile, nelăsându-se pradă superficialității și căutând dincolo de aparențe.

Studentă: Când s-a născut credința în Dumnezeu?

Aura Christi: În vacanțele de vară mergeam la bunici, iar autoritatea acolo nu este guvernul, ci preotul satului și învățătorul. Acolo, am învățat și am simțit multe, inclusiv credința acolo am descoperit-o.

Studentă: Vi s-a întâmplat ca una din realitățile fictive pe care le-ați creat să vi se întâmple dumneavoastră?”

Aura Christi: M-am oprit din scris o perioadă, crezând că tot ce scriu mi se întâmplă, până am realizat, într-o discuție, că eu sunt canalul prin care actul creației își croiește calea, se înfăptuiește.

Îi mulțumim tare mult Aurei Christi pentru prezența sa la Facultatea de Comunicare și Relații Publice/ SNSPA. Nu a fost doar o prezentare a volumelor Treptele Fericirii și Surâsul prințului Mîșkin, ci o călătorie spirituală, în urma căreia am rămas cu principii de viață fundamentale și am plecat cu noi perspective asupra modului în care evaluam propria viață și relațiile cu cei din jur.