Dragoș NELERSA: Metamorfoza Hamas

(Dragoș Nelersa, directorul Gazetei Românești)

În ultimele zile, în Israel s-au înmulțit speculațiile potrivit cărora Hamas ar fi pe punctul de a se prăbuși. Aceste presupuneri nu sunt nefondate: eliminarea unor lideri de rang înalt ai grupării, printre care Mohammed Sinwar – fratele liderului suprem Yahya Sinwar – și șeful brigăzii Rafah, pare să confirme o realitate militară tot mai fragilă pentru organizația teroristă. Informațiile confirmate de Tzahal și Shin Bet, combinate cu prezența constantă a Tzahalului în sudul Gazei și pierderile masive ale Hamas, creează imaginea unei structuri militare în dezintegrare.

Totuși, ar fi o greșeală gravă să interpretăm situația din Gaza prin lentila logicii occidentale. În termeni clasici, o organizație militară fără comandament, fără teritoriu coerent controlat și fără capacitate de guvernare este considerată învinsă. Dar Hamas nu joacă după reguli occidentale, iar prăbușirea sa militară nu înseamnă automat sfârșitul conflictului – nici măcar sfârșitul Hamas.

Această organizație teroristă nu urmărește obiective raționale în sensul clasic: nici protejarea populației civile palestiniene, nici conservarea resurselor sale, nici chiar supraviețuirea fizică a membrilor săi. De la masacrul din 7 octombrie încoace, Hamas a demonstrat că jihadul ideologic primează în fața pragmatismului. În logica Hamas, supraviețuirea ideologiei și simbolurilor are prioritate absolută. Asta înseamnă că nu are nicio problemă în a sacrifica zeci de mii de civili, dacă astfel poate menține viu mesajul său de luptă.
În acest context, ambiguitatea cu care Hamas a răspuns, recent, la propunerea de încetare a focului (planul Witkoff) arată că gruparea nu se grăbește să capituleze. Dimpotrivă, a cerut condiții suplimentare – precum eliberarea eșalonată a ostaticilor timp de 60 de zile și deschiderea punctului de frontieră Rafah – condiții care nu pot fi acceptate nici de Israel, nici de Statele Unite. Este o dovadă clară că Hamas nu vizează un armistițiu temporar în scop umanitar, ci o încetare permanentă a focului care să-i garanteze supraviețuirea politică.
În sudul Gazei, numeroase clanuri se ridică deja împotriva Hamas. Haosul se instalează în absența unei autorități clare, iar tot mai mulți civili îndrăznesc să vorbească deschis împotriva grupării. Ajutoarele umanitare reduc influența Hamas asupra populației și îi taie sursele de venit. Dar chiar și în colaps, Hamas rămâne periculos. Nu pentru că ar putea învinge militar, ci pentru că se hrănește din suferință, din haos și din simbolismul unei „rezistențe” perpetue.

A privi această situație doar prin lentila raționalismului occidental e riscant. Dacă evaluăm Hamas ca pe o armată convențională sau o entitate politică clasică, s-ar putea să tragem concluzii premature. În realitate, Hamas nu este aproape de sfârșit. Este, mai degrabă, într-o metamorfoză periculoasă – de la structură ierarhică la mit ideologic. Iar miturile, spre deosebire de armate, nu se predau niciodată.