Zi lungă, zi goală,
zi de război.
Stau închisă în casă.
Nu zgomot de explozii,
nici scrâşnet de şenile,
sau vuiet de avioane,
doar sirenele urlă bezmetic
şi uşa adăpostului se pocneşte
cu zgomot metalic.
În rest e liniște
de parcă lumea
s-a terminat ori s-a oprit în loc.
Mă chircesc
zidită între acei patru pereţi ai adăpostului
cocoşată pe telefonul mobil
şi mă gândesc la meșterul Manole,
la Ana cea zidită pentru un nobil scop
cum i-au sortit menirea.
Dar noi… noi, oare
cum vom salva omenirea?




Adaugă un comentariu