AFnews
LA 5 IULIE 1941 ARMATA ROMÂNĂ A ELIBERAT ORAȘUL CERNĂUȚI DE TEROAREA OCUPANȚILORÎn după amiaza zilei de 5 iulie 1941 Batalioanele 3 și 23 Vânători de Munte primele au intrat în Cernăuți, eliberând orașul de teroarea comunistă. S-a bucurat și a respirat liber toată suflarea românească. Au fost momente de bucurie în țară, dar mai ales în inimile românilor care se întorceau la casele lor, părăsite în zilele de coșmar din iunie 1940. ,,Copiii soldaților care au intrat în capitala Bucovinei acum 23 de ani, intră azi la rândul lor în Cernăuți, frați de sânge și de suflet, cu pasul sprinten, cu fruntea sus”, scria ziarul UNIVERSUL. ,,La Cernăuți fâlfâie iar drapelul tricolor al stăpânirii românești”, dădea veste bună țării ziarul TIMPUL. Sunt pagini din istoria noastră, frumoasă, când ne-a ieșit înainte și dreptatea. Dar ne-a cerut multe jertfe și prea tragică ne este istoria din acele pagini. Mulți din refugiații reveniți acasă nu i-au găsit pe cei lăsați în ghearele puterii de ocupație. În perioada de la inceperea războiului cu Uniunea Sovietică , 22 iunie, și până la 5 iulie în teritoriile ocupate teroarea s-a dezlănțuit cu mai mare furie, s-au săvârșit crime oribile. Trenurile morții își urmau drumul infernal spre Siberia. De-abia acum, de câteva decenii scoatem adevărul la lumină, fărâmă cu fărâmă, numai că tot fără dreptate rămânem…
Evocând acest subiect dureros pentru mine, nu vin numai cu emoții, ci cu fapte și nume de familie concrete, atât în privința victimelor cât și a călăilor. Deși am scris despre toate acestea, consider necesar să mai repet. 
Nu cunoaștem numele, nici numărul tuturor românilor omorâți la Fântâna Albă, știm numai că au fost omorâți oameni nevinovați, a fost un genocid. Dreptatea nu li s-a făcut acestor martiri, nu e scris pe monumentul înălțat de autorități pe locul tragediei că au fost martirizați români. Pesemne, se temeau de acest cuvânt la momentul înălțării complexului memorial. Dar sunt cunoscute numele românilor împușcați în închisoarea din Cernăuți cu câteva zile înainte de intrarea Armatei Române. Se știe și cine le-au fost călăii. Pe la începutul anilor 2000 am intrat în posesia listelor a 222 de deţinuţi politici (naţionalitatea nu este indicată, dar după numele de familie se subînţelege că cei mai mulţi erau români şi ucraineni, câţiva polonezi, un maghiar), împuşcaţi între 28-30 iunie, 1-3 iulie 1941 în închisoarea nr. 1 din Cernăuţi, printre ei unchiul meu, Ioniţă Toacă din Lehucenii Boianului, este al 58-lea în lista nr. 5 a „naţionaliştilor ucraineni, diversioniştilor, spionilor, teroriştilor, răsculaţilor, condamnaţi la împuşcare în timp de război, în corespundere cu dispoziţia comisarului NCVD-ului RCC Ucrainene, tov. Meşik”. Acuzarea este de o gravitate ce nu pune la îndoială pedeapsa capitală în acea situaţie extremală de la începutul războiului, când avioanele germane bombardau deja capitala sovietică.
Nu cunoaștem numele, nici numărul tuturor românilor omorâți la Fântâna Albă, știm numai că au fost omorâți oameni nevinovați, a fost un genocid. Dreptatea nu li s-a făcut acestor martiri, nu e scris pe monumentul înălțat de autorități pe locul tragediei că au fost martirizați români. Pesemne, se temeau de acest cuvânt la momentul înălțării complexului memorial. Dar sunt cunoscute numele românilor împușcați în închisoarea din Cernăuți cu câteva zile înainte de intrarea Armatei Române. Se știe și cine le-au fost călăii. Pe la începutul anilor 2000 am intrat în posesia listelor a 222 de deţinuţi politici (naţionalitatea nu este indicată, dar după numele de familie se subînţelege că cei mai mulţi erau români şi ucraineni, câţiva polonezi, un maghiar), împuşcaţi între 28-30 iunie, 1-3 iulie 1941 în închisoarea nr. 1 din Cernăuţi, printre ei unchiul meu, Ioniţă Toacă din Lehucenii Boianului, este al 58-lea în lista nr. 5 a „naţionaliştilor ucraineni, diversioniştilor, spionilor, teroriştilor, răsculaţilor, condamnaţi la împuşcare în timp de război, în corespundere cu dispoziţia comisarului NCVD-ului RCC Ucrainene, tov. Meşik”. Acuzarea este de o gravitate ce nu pune la îndoială pedeapsa capitală în acea situaţie extremală de la începutul războiului, când avioanele germane bombardau deja capitala sovietică.Printre cei acuzaţi de instigarea populaţiei satului Boian la trecerea armată în România pe lista deţinuţilor împuşcaţi în ziua de 28 iunie 1941 îi găsim pe Romenco-Russu Ivan Dmitrievici, născut în 1898, agricultor, fost membru al partidului naţional-ţărănist, Vaipan Andrei Ivanovici, 1896, agricultor, căruia i se mai incriminează şi acţiuni de agitaţie antisovietică, Fedoreac Nicolai Constantinovici, 1912, agricultor, Vaipan Petru Ilici, 1920, agricultor, ţăran-culac. Printre cei învinuiți că ar fi fost spioni români și pregăteau trecerea ilegală în România s-a aflat și Ioniță Toacă învârstăde 18 ani, fratele tatalui meu, împușcat la 28 iunie 1941. E posibil ca în această listă a împușcaților să fie şi alte persoane din Boian, însă, deoarece locul de origine al deţinuţilor nu este indicat, din învinuirile aduse am putut să-i identific numai pe aceştia.
Ca să se ştie cine au fost călăii lor, precizăm că listele morţii sunt semnate de Antonov, şeful secţiei de anchetă a NKVD din Ucraina, Kazin, locotenent major al securităţii, Galunov, Trubnikov, şefi ai NKVD pe regiunea Cernăuţi, Moskalenko, ajutorul procurorului militar, şi Litvinenko, adjunct al procurorului pentru anchetări speciale pe regiunea Cernăuţi. Desigur, ordinele criminale veneau de la Kremlin, însă cuvântul decisiv şi l-au spus cei ale căror nume stau sub listele persoanelor împuşcate.
Cunoaștem și locul unde călăii le-au aruncat osemintele. Este fostul cimitir al militarilor români din Cernăuți, un perimetru din care, prin eforturile Societății GOLGOTA a românilor din Ucraina a fost amenajat Complexul Memorial al ostașilor și martirilor români, aflat în grija permanentă a președintelui Societății Vasile RAUȚ.
Adaugă un comentariu