AFnewsVICTIME DIN HERȚA ALE GULAGULUI SOVIETIC
O documentare realizată prin osârdia doamnei TATIANA TUTUNARU BÂRZU, preşedinta filialei Proboteşti a Societăţii ,,Doamnele Române”
Maria Bortă
Maria s-a născut la 11 noiembrie 1922 și a fost fiica mai mare a lui Dumitru și Aglaia Bortă din satul Probotești. Familia ducea un trai modest și munca le era unica soluție pentru a supraviețui.
În anul 1944 se află printe fetele și femeile duse cu forța la muncă în Donbas. Maria a muncit la bucătărie. Răspunderea era mare. Cu cantități mici de produse trebuia să hrănească un număr mare de deținuți din lagăr. În anul 1945 evadează din lagărul stalinist.
Maria era bună gospodină și îi plăcea să gătească, deaceea a fost ,,bucătăriță” la multe nunți din sat. Broda și croșeta foarte frumos. Până la sfârșitul vieții a îmbrăcat cămăși cu ornament național și cănăfioare, confecționate de mâinile ei. Îi plăceau florile. După plecarea ei din această lume încă mulți ani au înflorit flori plantate de ea lângă Crucea eroilor din centrul satului.
Profira Bortă
Profira s-a născut la 27 mai 1927 în satul Probotești în familia lui Dumitru și Aglaia Bortă.
La vârsta de șaptesprezece ani, împreună cu alte fete din sat, a fost luată la muncă într-un lagăr din Donbas. Au urmat doi ani grei cu încercări și necaz. În anul 1946 evadează din lagăr și se întoarce acasă. Dar peste câteva zile a fost arestată și a stat un an închisă la închisoarea N1 din Cernăuți.
După eliberare, în anul 1947 se angajează în calitate de lucrătoare tehnică la școală, dar cu unele condiții și obligații speciale. Muncește până la pensionare. Profira Bortă a fost binecuvântată cu o cale lungă pământească, plecând dintre noi la onorabila vârstă de 97 ani.
Victoria Găină (Pavalachi)
S-a născut în anul 1928 și a fost fiica lui Ion și Ana Pavalachi, oameni frumoși și generoși din Probotești.
În toamna anului 1944, împreună cu alte fete tinere din sat, a fost dusă la munci grele în regiunea Donețk. Avea doar 16 ani când a fost ruptă din sânul familiei și dusă pe tărâmuri străine. Frig, foame, mizerie, înjosire și muncă grea a îndurat în lagărul din Donbas. A lucrat la tăiat și stivuit scânduri pentru minele care se săpau, la săpat șanțuri și la cărat pământul cu targa. Deosebit de frig era iarna, când gerul și zăpada făceau greul și mai greu. A supraviețuit și s-a întors acasă. Dar soarta îi pregătea noi încercări.
În anul 1947 se îmbolnăvesc de tifos și se stig din viață unul după altul ambii părinți. Victoria rămâne numai cu frații. Legătura dintre ei se va păstra caldă tot restul vieții.
Se căsătorește cu prietenul din copilărie, Gheorghe Găină, întors și el din Gulagul stalinist. Au fost un cuplu frumos și cuminte, cu multă dragoste și stimă reciprocă – atmosferă în care au crescut și au educat doi copii: pe Maricica și Gheorghiță.
Fiica Maricica își amintește: ,,Poate că nu întotdeauna am trăit îndestulat, dar noi nu simțeam aceasta, fiindcă părinții se stimau și se împăcau foarte bine, iar în casă întotdeauna era cald și liniște.”
Saveta Topală
S-a născut în anul 1916 și a fost fiica lui Ion și Saveta Topală, gospodari vrednici din Probotești. Tihnit i-a fost traiul până la 1940.
Încercările grele în familie au venit la 17 martie 1944, când pe front moare fratele Ion. În toamna aceluiași an, împreună cu alte fete din sat, Saveta este luată cu forța la munci grele în Donbas. S-a întors acasă cu un picior și spatele bolnav. Saveta Topală și-a trăit viața demn și liniștit și a rămas în memoria satului ca o femeie bună și cumsecade.
Maria Crihan (Zvâncă)
Maria s-a născut în anul 1929 în familia lui Gheorghe Zvâncă din Probotești.
Învață la școala din satul natal, dar în anul 1944 școala rămâne fără învățători în rezultatul refugiilor. Elevilor claselor absolvente din școli li se propune să susțină examenele de absolvire în fața unei comisii la Herța. Maria Zvâncă, Victoria Crihan și alți câțiva tineri din Probotești se pregătesc sârguincios, susțin examenele și primesc certificat de absolvire a șapte clase.
Toamna anului 1944 a adus multă nenorocire în casele proboteștenilor. Bărbații erau luați la Onega, iar fetele și femeile tinere erau duse cu forța la munci grele în Donbas. Maria, o fetișcană de 15 ani, nimerește și ea în lista celor ridicați. Îndură doi ani grei cu muncă și mizerie. În anul 1946 evadează din lagăr și ajungând acasă, pentru a fi mai departe de ochii lumii, se ascunde timp de o jumătate de an la o rudă în Târnauca.
Când se mai liniștesc timpurile, Maria se angajează învățătoare la școala primară din Săvinești, unde va lucra timp de opt ani. Devine studentă a Școlii Pedagogice din Cernăuți la secția fără frecvență. Dar nu absolvă această instituție, ci continuă studiile la cursurile pentru pregătire a lucrătorilor din finanțe. Lucrează contabil-șef la primăria Târnauca – Probotești, până la pensionare în anul 1984.
Saveta Păduraru (Bortă)
Saveta a fost fiica lui Vasile Bortă și s-a născut în anul 1925 la Probotești. Aveau casa în gârla, careea acum i se zice ,,gârla la Păduraru”.
Evenimentele tragice din anul 1944 au schimbat pentru totdeauna soarta familiei Bortă. Saveta, o fată tânără, care abia a împlinit nouăsprezece ani, a fost dusă forțat la muncă în Donbas. Fratele Gheorghe s-a refugiat în România.
Întorcându-se în anul 1947 din Donbas, Saveta găsește cu totul alt sat, cu oameni mai puțini, cu altă orânduială făcută de regimul sovietic. Se încadrează la muncă în colhoz, așa cum erau nevoiți s-o facă toți. Se căsătorește cu târnăucianul Dumitru Păduraru, dar soarta nu le va dărui urmași și ea își va găsi rostul în muncă, trecându-se liniștit prin viață. Părăsește această lume în anul 2004.
Anica Popanu (Bidașcu)
Anica s-a născut la 8 mai 1926 în familia lui Gheorghe și Maria Bidașcu din satul Probotești județul Dorohoi.
În anul 1944 a fost dusă forțat la muncă în Donbas. La vârsta de 18 ani s-a pomenit departe de casă și părinți, aruncată fără vreo vină printre străini. Foame, frig, mizerie și muncă istovitoare, înjosire și disperare a îndurat în lagărul sovietic. După doi ani petrecuți în Donbas, se hotărăște și evadează. Câteva săptămâni a mers mai mult pe jos decât cu trenul și în sfârșit, s-a întors acasă. A stat mult timp ferită de ochii oamenilor, de frică să nu fie dusă înapoi sau aruncată în închisoare.
A început să muncească în colhozul ,,Grănicerul sovietic”, acceptând noile schimbări aduse de puterea sovietică. Așa erau nevoiți să facă toți acei, care au rămas în sat. În anul 1950 se căsătorește cu Ilie Popanu, fiul lui Dumitru și Raluca Popanu din Târnauca. Au crescut și au educat trei fii: pe Mihai, Petru și Haralambie. Se stinge din viață în anul 1999.
Eugenia Podcolină (Crețu)
S-a născut în anul 1929 în familia lui Dumitru și Anghelina Crețu.
Anul 1944 vine cu multă nenorocire și în această familie. Tatăl ei este luat la Onega, iar ea este dusă, împreună cu alte tinere fete din Probotești, la munci grele în Donbas. Doi ani cu multe lipsuri i-a petrecut muncind în regiunea Donețk. Se întoarce acasă slabă și istovită. Tatăl ei, Dumitru Crețu, a rămas să-și doarmă somnul de veci pe tărâm străin și rece.
Soarta a răsplătit-o cu mulți ani de viață pământească. Necazurile tinereții au fost acoperite cu bucuriile aduse de copii și nepoți. Se stinge din viață în anul 1997.
Adaugă un comentariu