Ce zi frumoasă pentru o fărâmă de fericire, când ploaia ne spală de păcate, răcorind caldarâmul incendiat de focurile istoriei prin care trece orașul meu drag. Și-mi picură printre lacrimile Cerului o amintire de la Antonina, prietena îndrăgostită de Cernăuți. Mi-a trimis în 2020 aceste rânduri, cu un an înainte de a pleca în veșnicie:Cele mai frumoase poezii de Grigore Vieru/poezii cântate..poezii uitate
“Aş vrea asemeni ploii
Eu cântul să-l frământ
Când voi cânta să iasă
Secara din pământ
Şi bluza alb-subţire
De fața fetei crudă
Aşa precum o ploaie
Să se lipească udă
Să-mi joace-n jur copiii
Desculţ, fără veşmânt
Împleticiţi în iarba
Paternului pământ
Şi-atunci când conteni-voi
Din cântec şi din har
Ei să mai joace încă
În roua din frunzar”
*Din păcate nu am găsit această poezie inclusă în vreo culegere semnată de Grigore Vieru…În anii studenţiei mele, un student de la Politehnică din Bucureşti, un chitarist venit la Chişinău, ajuns ca prin minune în căminul 7 din strada Ismailului, ne-a cântat poezia lui Grigore Vieru…Chișinău, căminul 7, odaia 47… Geta Ket Cerguţă Ludmila Maria Andries Tamara Gorincioi,Filip Eftode–vă mai amintiţi?




Adaugă un comentariu