Maria TOACĂ: FIGURI EMBLEMATICE ALE TIMPURILOR NOASTRE, ELOGIATE LA SFÂNTA MĂNĂSTIRE PUTNA

Suntem români din afară, dar avem aproape de noi un adăpost părintesc care ne ocrotește. Îi simțim sprijinul, cunoaștem drumul spre el încă de când a bătut Clopotul Buga, dăruit de Sfântul Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna în 1484, despre care se spune că atunci când bătea se auzea în întreaga Moldovă, iar la 1 octombrie 1777, când după vânzarea celei mai frumoase părți a țării a căzut capul domnitorului martir Grigore Ghica al III-lea, Buga a bătut de la sine. Acum stă în tăcere ca o mărturie a vicisitudinilor istoriei, dar îi auzim chemarea de fiecare dată când Putna ne adună să ne rugăm pentru veșnica odihnă a marilor înaintași plecați la Domnul. Invocând pe cei care au fost, cerem de la Dumnezeu putere de a rezista timpurilor demolatoare de credință, de negare a valorilor creștine și naționale.

La un moment sublim de pomenire a adunat părintele Arhimandrit Melchisedec Velnic ,,pâlcul de credincioși ai memoriei Maicii Benedicta”, la care s-a alăturat și regretata doamnă a cuvântului românesc din nordul Bucovinei, Alexandrina Cernov. „Pâlcul de credincioși ai memoriei”, așa îi numește vrednicul stareț al Sfintei Mănăstiri ștefaniene pe cei chemați la slujba de pomenire a unor oameni dragi ce nu mai sunt. La 31 mai, soborul preoțesc în frunte cu arhimandritul Melchisedec a ținut slujba pentru trei figuri emblematice ale timpurilor noastre. Pe un itinerar simbolic ,,către sinele nostru românesc” au ars lumânările și au lăcrimat florile pentru academician Zoe Dumitrescu Bușulenga, pictorul creștin Paul Gherasim și  dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, pe care o numim astăzi „conștiința românească la Cernăuți”.

Pentru ei, nemuritorii din inimile celor vii, și pentru neamul lor adormit, s-au strâns la rugăciune oameni care prețuiesc valorile, printre care s-au aflat diplomații români, Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu și consulul Cristian Dacica, scriitorii cernăuțeni Ștefan Hostiuc și Nicolae Șapcă, avocatul Eugen Pătraș, vicepreședinte al Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi”, editorii și coordonatorul volumelor dedicate Alexandrinei Cernov – Marin și Irina Gherman, Dorin și Dorina Popescu, membri din București ai Fundației ,,Credință și Creație”, conduse de prof. dr. Teodora Stanciu, participanți permanenți la colocviile în memoria acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga-Monahia Benedicta, scriitorul Adrian Alui Gheorghe și Carolina Gheorghiu, intelectualii de înaltă marcă, soții Iulia și Oliv Mircea, pictorul din grupul „Prolog” Dacian Andoni, istoricul Marian Olaru și scriitoarea Mălina Anițoaei de la Rădăuți, liderii Societății „Arboroasa” din Suceava, Maria Calancea și Claudiu-Vlad Lehaci, părintele profesor din București, Vasile Coman și alți buni români care i-au prețuit pe distinșii dispăruți. În biserica voievodală a mănăstirii, după oficierea serviciului divin, părintele stareț Melchisedec a rostit câteva cuvinte de omagiere a personalităților pomenite. Zoe Dumitrescu Bușulenga, născută la 20 august 1920 a plecat la Domnul la 5 mai 2006, lăsând testament să fie înmormântată la mănăstirea Putna, dacă va muri la Văratec sau oriunde în altă parte, afară de București. S-a întâmplat ca pământul Putinei să aibă onoarea de a-i fi casa de veci. Din 2006, în fiecare an în luna mai, la Mănăstirea Putna se tine slujba de pomenire și parastasul în memoria acestei personalități numite de părintele stareț mironosiță a culturii românești, de la care se învață “să nu ne pierdem verticala”. Aceleași învățături preluăm și de la pictorul creștin Paul Gherasim, născut pe pământul Bucovinei, care a stat la temelia fondării grupului „Prolog”, a realizat o serie de cărți-albume dedicate țăranului român, a contribuit la amenajarea ansamblului monahal al mănăstirii Stavropoles, unde și-a găsit veșnicul adăpost.

Despre fondatoarea editurii „Alexandru cel Bun” și luptătoarea pentru vitalitatea „Glasului Bucovinei” s-au revărsat tulburătoare evocări timp de câteva ore la Centrul Cultural „Mitropolitul Iacob Putneanul”.

După serviciul divin lumânările au fost aprinse la mormântul maicii Benedicta din cimitirul mănăstirii, iar ceva mai târziu, după discuțiile pe marginea volumelor dedicate Alexandrinei Cernov, urmând luminile tricolore ale florilor aduse de Excelența sa Irina Loredana Stănculescu, ne-am oprit la locul veșnicului repaus al doamnei care a fost atât de neoprită în munca de mărturisire a dramelor trecutului, dar și în lupta pentru prezentul și viitorul spiritului românesc în nordul Bucovinei.

De la continuatori s-a conturat o poveste a speranțelor noastre despre luptătoarea neînfrântă, Alexandrina Cernov, poveste, după care dr. Marin Gherman, unul din cei mai harnici și fideli ucenici ai comemoratei, ar putea edita un nou, îmbogățit volum al elegantului album „Alexandrina Cernov. Conștiință românească la Cernăuți”. După slujba de pomenire a ctitorilor Mănăstirii și personalităților care au lăsat urme de neuitat în istoria Bucovinei, la Centrul „Mitropolitul Iacob Putneanul” au fost lansate cărțile „Bucovina neînfrântă: studii , dialoguri și reflecții de Alexandrina Cernov, vol. V, colecția „Destin bucovinean”, și Albumul amintit mai sus, precum și „Caietele de la Putna”, 19-22 august 2024 – o culegere de 500 pagini cu materialele de la Colocviul „Cultura în era virtuală”, anul 2024. N-a fost trecută cu vederea nici revista „Glasul Bucovinei”, proiectul de suflet al neuitatei Alexandrina Cernov. În preajma unui an de la înălțarea la Domnul, cea care a fost vocea temerară a românilor din nordul Bucovinei s-a învrednicit de aceste două cărți, coordonate de Marin Gherman și Dorin Popescu, ajutați de editorii Irina Gherman și Dorina Popescu, susținuți de obștea monahală a Mănăstirii Putna, ambele volume văzând lumina tiparului la Editua Nicodim Caligraful, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Timp de câteva ore s-au revărsat tulburătoare evocări, majoritatea celor prezenți având aduceri aminte și în paginile Albumului.

Cine îi va duce mai departe moștenirea? Ne este mai mare nădejdea în cei care au fost sau cei care o să vină? Ce ar trebui să facem ca să fim, asemenea Alexandrinei Cernov, la fel de bine și smerit așezați în matca curată a neamului? Acestea sunt doar câteva întrebări care au provocat evocările, dublate de discuții în jurul cărților de curând apărute. Toate au fost sincere, izvorâte din inimi curate, căci nici nu ne imaginăm că s-ar putea vorbi altfel în proximitatea divinului, pe gura de rai unde Sfântul Ștefan cel Mare doarme, iar Eminescu îi veghează somnul, ocrotind și visele noastre. Or, dacă e să-l parafrazez pe istoricul Alexandru Xenopol, care la vârsta de numai 24 de ani s-a învrednicit să rostească discursul la Marea Serbare de la Putna, 15 august 1871, perioada viselor de la începutul activității Alexandrinei Cernov pe tărâm național nu s-a sfârșit pentru noi. Atât doar că această curajoasă doamnă a Bucovinei nu plutea în reverii, ci își realiza visele în fapte concrete, dovadă fiind colecția Destin bucovinean, Caietele literare, Saloanele de carte, revista și biblioteca „Glasul Bucovinei”, editura „Alexandru cel Bun” și altele de folos național, de care a beneficiat comunitatea și au o expresie vie în pledoariile adunate în volumul „Bucovina neînfrântă”. Moderând dialogul împreună cu Marin Gherman, Dorin Popescu, președintele Asociației Casa Mării Negre, Constanța, cu o fascinantă măiestrie oratorică a vorbit despre Alexandrina Cernov, ca despre o Penelopă a Bucovinei, care a țesut durerile și bucuriile unui neam urgisit de istorie. Ființa ei luptătoare ne obligă să-i ducem mai departe moștenirea. Părintele stareț Melchisedec a evocat drumurile parcurse cu Alexandrina Cernov prin locurile emblematice din nordul Bucovinei – Cernauca Hurmuzăcheștilor, Toporăuți, cetatea Hotinului, satul martir Mahala, locurile martirajului românesc de la Fântâna Albă și Putna, toate fiind mărturisite în volumele din colecția „Destin bucovinean”, un rol aparte revenindu-i celui consacrat bisericilor românești din nordul Bucovinei în perioada sovietică. Despre ce a însemnat doamna cuvântului românesc în viața culturală a Mănăstirii Putna și cum au colaborat la editarea volumelor respective au vorbit părintele Gherasim, părinții arhimandriți Dosoftei Dijmărescu și Hrisostom, care ne-a făcut atenți să nu mai spunem că „istoria românilor este tragică”, ci doar „dramatică”, pentru că o istorie tragică nu naște eroi. Monahii care au ajutat-o la editarea colecției „Destin bucovinean” și revistei „Glasul Bucovinei”, au povestit că doamna Alexandrina găsea cele mai fericite formule, își susținea opiniile, nu ceda, dar avea multă ascultare, nu se plângea de nimic. Despre cât e de greu în nordul Bucovinei să fii român de caracter, cu principii dârze au vorbit istoricul Marian Olaru din Rădăuți și Mircea Irimescu, primul președinte al reanimatei Societăți pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina. Cei mai apropiați din primele zile ale instituirii Societății „Mihai Eminescu” la Cernăuți, scriitorul Ștefan Hostiuc și avocatul Eugen Patraș au făcut o întoarcere la anii romantici ai deșteptării naționale. Doamnele din conducerea Fundației „Credință și Creație”, dr. Teodora Stanciu și Oana Enăchescu au remarcat golul rămas după Alexandrina Cernov și cât de mult i se simte lipsa la Colocviile închinate memoriei acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga-Monahia Benedicta. Din anii studenției și-a depănat amintirile redactorul-șef al „Monitorului bucovinean”, Nicolae Șapcă, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți. Cei care au avut-o de profesoară, dar și toți care au cunoscut-o își exprimă admirația față de rostirea românească, de limba frumos vorbită a Alexandrinei Cernov. „O pomenim în rugăciuni, vorbim la trecut, dar nu-mi vine să cred că doamna noastră, nelipsită la Colocviile de la Putna, nu mai este”, a susținat în cuvinte scriitorul Adrian Alui Gheorghe.

Invocând prezența inconfundabilă a acestei marcante personalități în mijlocul comunității istorice a românilor din Ucraina, Consulul General al României la Cernăuți, Irina-Loredana Stănculescu a accentuat că „mai mult decât în alte regiuni ale spațiului locuit de români, în Bucovina simțim legătura strânsă dintre oameni și locuri”. Marin Gherman și Dorina Popescu își amintesc melancolic cum i-a purtat Alexandrina Cernov prima dată prin România, ca să-și cunoască țara, iar Irina Gherman a destăinuit legături prietenești-materne cu dispăruta doamnă. Deosebit de sentimentale, până la lacrimi au fost mărturisirile Irinei și Dorinei, două tinere care regretă profunt că nu vor mai avea o asemenea Alexandrină. Despre remușcări și lecțiile primite de la luptătoarea și iertătoarea Alexandrina au dezvăluit cu impresionantă sinceritate scriitoarea Mălina Anițoaei, prof. Maria Calancea, părintele teolog Vasile Coman. Din tot ce s-a evocat, țesându-se povestea, se evidențiază amar adevărul că după plecarea unor asemenea oameni ne simțim vinovăția că am făcut și facem prea puțin pentru neam și țară, că nu ne depășim neputința… Totuși, nu suntem pierduți dacă îi avem de modele.