AFnews
Din nou despre „Noua Slovă”
Nu știu când am început să ne temem mai mult de cuvinte decât de lipsa adevărului.
Poate de când judecăm înainte să citim. Poate de când un titlu valorează mai mult decât un document, iar o etichetă circulă mai repede decât o explicație.
Zilele acestea am privit cu uimire cum un cuvânt vechi de sute de ani a fost așezat pe banca acuzaților. Slovă. Atât. Un cuvânt pe care bunicii noștri îl rosteau cu respect, pe care îl întâlnim în cărțile vechi, în cronici, în literatura română și în limbajul Bisericii. Dintr-o dată, pentru unii, a devenit motiv de suspiciune.
Istoria limbii române are însă prostul obicei de a nu ține cont de zgomotul unei seri de televiziune.
La fel stau lucrurile și cu cifrele. Ele au răbdare. Documentele au răbdare. Procedurile au răbdare. Numai noi, oamenii, ne grăbim să tragem concluzii.
Un concurs de proiecte nu este o tombolă și nici un spectacol de televiziune. Are reguli, comisii de evaluare, punctaje și etape administrative. Bugetul total al unui program nu este același lucru cu suma efectiv acordată unui beneficiar, iar o finanțare anunțată nu este identică unei plăți deja făcute. Sunt lucruri simple, dar esențiale.
De aceea, înainte de a pune o etichetă pe fruntea unor oameni, poate că merită deschis un dosar. Nu din politețe, ci din respect pentru adevăr.
Fiindcă adevărul are un defect: nu ține cont de aplauze. Și nici de audiență. Irina Airinei
Adaugă un comentariu